Prescription of public authority enforcement fines under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 21.06.2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor şi B. - Preşedintele Comisiei Naţionale Pentru Compensarea Imobilelor a solicitat, in conformitate cu prev. art. 24 alin. (3) din Legea 554/2004, ca pârâtului B. sa îi fie aplicată o amenda de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere, pana la îndeplinirea in calitate de debitor a obligaţiei de a înainta dosarul nr. x C. civ./11.04.2008, aflat la debitor, aferent dispoziţiei de restituire nr. 84/12/12/2008 a Primăriei Oraşului Pantelimon unui evaluator autorizat in vederea întocmirii in baza Legii 10/2001 a raportului de evaluare a imobilului demolat situat în oraşul Pantelimon str. x judeţ Ilfov, aşa cum s-a cerut în dosarul de executare silită nr. x/26.05.2015/C. Şi D. deschis conform sentinţei civile nr. 255/18.01.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ si Fiscal în dosar nr. x/2009.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 4 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor Şi B. - Preşedintele Comisiei Naţionale Pentru Compensarea Imobilelor, ca prescrisă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 4 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctul 5 şi 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. întrucât din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că nu i-au fost comunicate întâmpinările pârâţilor conform art. 206 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

De asemenea, recurenta a arătat că a luat cunoştinţă de termenul din 4 septembrie 2018 prin citaţia emisă la data de 18 iulie 2018.

Cu privire la nerespectarea prevederilor art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat că excepţia prescripţiei dreptului de a solicita aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu are susţinere, întrucât în cauză, nu poate fi vorba de un termen de prescripţie de 3 ani aşa cum se susţine în încheiere, ci de 10 ani, acest termen începând să curgă în 30 de zile de la pronunţarea deciziei civile nr. 5220 pronunţată de ICCJ la data de 8 noiembrie 2011 în dosarul nr. x/2009.

Recurenta a susţinut că la momentul declanşării prezentului litigiu se afla în termenul de prescripţie, a dreptului de a cere executarea silită şi pe cale de consecinţă şi în termenul de a cere aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (3), (4) şi 5 din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fost reactualizată în anul 2017.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat concluzii scrise, prin intermediul cărora a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că soluţia instanţei de fond este legală cu privire la respingerea acţiunii ca fiind prescrisă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., pe baza probelor administrate şi a normelor de drept material aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Referitor la criticile din recurs întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Subsumat acestui caz de casare, recurenta-reclamantă a invocat, pe de-o parte, că nu i-au fost comunicate întâmpinările depuse la dosar de către pârâţi şi pe de altă parte, că a luat cunoştinţă de termenul stabilit pentru 4 septembrie 2018 prin citaţia emisă la data de 18 iulie 2018, fără a avea posibilitatea de a cunoaşte conţinutul întâmpinărilor şi de a formula răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte constată că este nefondată această critică, având în vedere că din actele aflate la dosar, rezultă că pârâţii au depus întâmpinare la dosar, la data de 27 august 2018, iar la termenul de judecată din 4 septembrie s-a prezentat pentru recurenta-reclamantă, mandatarul său, E., acesta având posibilitatea să ia cunoştinţă de întâmpinările aflate la dosar şi de a răspunde la excepţiile invocate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, astfel că vor respinge, ca nefondate, criticile de nelegalitate circumscrise cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

2. Referitor la criticile din recurs întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a investit instanţa cu o acţiune ce vizează amendarea pârâtului B. cu o amenda de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la punerea în executare sentinţei civile nr. 255/18.01.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ si Fiscal în dosar nr. x/2009, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5220/8.11.2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa de fond a respins acţiunea ca fiind prescrisă, opinie împărtăşită de instanţa de control judiciar.

Pentru o corectă analiză a datei de început şi a momentului împlinirii termenului de prescripţie, este necesar a se determina dispoziţiile legale aplicabile în cauză.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea 554/2004, "La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate, instanţa de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 905 din C. proc. civ.."

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 706 C. proc. civ., dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, termen care începe să curgă de la data stabilită în hotărâre pentru executarea acesteia, iar în lipsa unei astfel de dispoziţii, în 30 de zile de a data rămânerii definitive a hotărârii, aşa cum se prevede prin art. 24 alin. (1) din Legea 554/2004.

Înalta Curte reţine că în cauză, în cuprinsul sentinţei nu se stabileşte un termen de executare a obligaţiei, prin urmare se aplică termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei a cărei executare se solicită a fi efectuată, termen care se calculează de la data pronunţării ICCJ din 8.11.2018.

În acest context, este evident că termenul a început sa curgă de la data de 8.12.2011 şi s-a împlinit după 3 ani, respectiv, la data de 8.12.2014.

Contrar susţinerilor recurentei, termenele de prescripţie invocate de aceasta nu sunt incidente în speţă, întrucât hotărârea nu priveşte un drept real şi nici nu este vorba de o acţiune în constatarea dreptului.

Prin urmare, Înalta Curte constată, în acord cu cele constate de judecătorul fondului, că cererea de executare silită a sentinţei civile nr. 255/2011 a fost formulată după îndeplinirea acestui termen de prescripţie, respectiv la data de 26.05.2015.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 4 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2019.