Jurisdiction over judicial review of Central Electoral Bureau’s uniform interpretation of local election law

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Obiectul contestaţiei

Prin cererea înregistrată la data de 23.09.2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, contestatorul A. - Organizaţia Judeţeană Argeş a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, anularea Hotărârii nr. 111/21.09.2020 emisă de Biroul Electoral Central şi obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre în cuprinsul căreia să hotărască în sensul că un partid politic, o alianţă politică, o alianţă electorală sau o organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegerile locale nu poate avea într-un birou electoral al unei secţii de votare mai mult de 3 reprezentanţi.

În motivarea cererii, contestatorul a susţinut că, prin hotărârea contestată, intimatul a dat o interpretare greşită şi nelegală a dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, "pentru că a hotărât ilegal că un partid politic, o alianţă politică, o alianţă electorală şi o organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri, nu poate avea, într-un borou electoral al unei secţii de votare, mai mult de un reprezentant".

În opinia contestatorului, intimatul Biroul Electoral Central nu a argumentat în cuprinsul hotărârii atacate de ce a fost eliminată ultima frază a art. 15 alin. (5) din Legea nr. 205/2015, astfel încât, intimatul nu a umărit să asigure interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privitoare la alegerile locale pe întreg teritoriul ţării şi să asigure interpretarea unitară a prevederilor acestora, respectiv a prevederilor din Ghidul birourilor electorale ale secţiilor de votare, Legea nr. 115/2015, Legea nr. 135/2020, precum şi a unor măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a acestora, motiv pentru care, se impune admiterea contestaţiei sale, aşa cum a fost formulată.

La data de 24.09.2020, contestatorul a depus o cerere precizatoare a contestaţiei, prin care a solicitat anularea şi a actelor subsecvente Hotărârii nr. 111/21.09.2020 emisă de Biroul Electoral Central, ca fiind vădit nelegale şi netemeinice.

Hotărârea nr. 111/21.09.2020 este nelegală, întrucât de la 3 reprezentanţi PSD a ajuns să aibă numai un reprezentant. Or, o astfel de limitare se poate stabili numai prin lege şi nu prin hotărâre a Biroului Electoral Central, care funcţionează în baza Legii nr. 115/2015. Legea nr. 202/2020 nu modifică şi nu completează Legea nr. 115/2015 şi nici Legea nr. 135/2020 (art. 4).

A mai arătat contestatorul că hotărârile Biroului Electoral Central au caracterul unor acte administrative care sunt supuse controlului judecătoresc potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, sens în care competenţa aparţine ÎCCJ.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22, art. 29, art. 32, art. 33, art. 148 şi urm., art. 223, art. 411 alin. (1) pct. 2, art. 453 alin. (1) C. proc. civ., art. 126 alin. (3), (1) şi 2 din Constituţia României, Legea nr. 24/2000, art. 6, 10 din C. civ., Legea nr. 115/2015, precum şi orice alte dispoziţii legale în materie.

Prin cererea depusă în cadrul acestui dosar şi înregistrată sub nr. x/2020/a1, conform Hotărârii nr. 232/2019 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatorul A. - Organizaţia Judeţeană Argeş a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/2015, normă pe care a apreciat-o ca fiind neconstituţională în raport de prevederile art. 123 alin. (3) şi art. 61 din Constituţia României, precum şi a art. 39 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, normă pe care a apreciat-o ca fiind neconstituţională în raport de prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţia României.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Biroul Electoral Central nu a formulat întâmpinare faţă de contestaţia dedusă judecăţii.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reţine că prin prezenta contestaţie s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 111/21.09.2020 privind interpretarea unitară a prevederilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 4 din Legea nr. 135/2020 privind stabilirea datei alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2020, precum şi a unor măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a acestora.

Competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este reglementată prin dispoziţiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

Astfel, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, cu excepţia celor date prin lege în competenţa sa.

În ceea ce priveşte teza de la pct. 4 al art. 97 sus citat:

"orice alte cereri date prin lege în competenţa sa", se constată că aceasta nu este incidentă în cauză.

Hotărârea nr. 111/21.09.2020 a fost emisă de Biroul Electoral Central în baza dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) şi alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuţii: (...) c) urmăreşte şi asigură respectarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul ţării; asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora; (…) (5) Hotărârile Biroului Electoral Central prin care se dau interpretări unor prevederi ale prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Înalta Curte constată că Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali nu prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de Biroul Electoral Central în virtutea atribuţiilor legale anterior enumerate şi, pe cale de consecinţă, nici competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea lor.

În conţinutul acestui act normativ există un singur text care prevede expres competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi anume art. 41 alin. (2) din lege, acesta privind, însă, contestaţiile asupra modului de organizare şi asupra componenţei Biroului Electoral Central.

În considerentele deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii s-a reţinut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicţionale, care aparţin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existenţa a trei categorii de acte determinate de competenţele legale. Astfel, birourile electorale: soluţionează conflictele apărute în perioada electorală (atribuţii de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicţionale); hotărăsc în legătură cu unele operaţiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare şi interpretare unitară a dispoziţiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuţii care intră doar în competenţa Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

În aceleaşi considerente se arată că, atunci când legea organică stabileşte o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudenţă s-a recunoscut dreptul de acces la justiţie potrivit Legii contenciosului administrativ, ca jurisdicţie cu caracter general în materia actelor administrative.

Astfel fiind, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi în raport de obiectul contestaţiei, de temeiul de drept invocat şi de calitatea intimatului, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Cum prin legea specială nu se prevede altfel, competenţa materială de soluţionare a prezentei contestaţii revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, iar în ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine Curţii de Apel Piteşti, având în vedere domiciliul contestatorului din municipiul Piteşti.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de contestatorul A. - Organizaţia Judeţeană Argeş împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 111 din 21 septembrie 2020, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Declină competenţa materială de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul A. - Organizaţia Judeţeană Argeş împotriva Hotărârii nr. 111 din 21 septembrie 2020 emisă de Biroul Electoral Central, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2020.