Judges' salary inclusion claims moot after Ministry issued compliant recalculated orders; appeal allowed, action dismissed

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial la Tribunalul Mureş, secţia civilă şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei soluţionării cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 1186/22.11.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. şi intervenienta II. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Neamţ şi Curtea de Apel Bacău, obligarea acestora la:

- includerea în baza de calcul a indemnizaţiei de încadrare brută lunară a drepturilor salariale reprezentând creşterile salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006; de 2% începând cu data de 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi de 11% începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007, în continuare până la încetarea discriminării;

- recalcularea drepturilor salariale având în vedere sumele care au fost achitate prin eşalonare pentru perioada cuprinsă între data primei plăţi prin eşalonare - 28.09.2010 până la momentul plăţii efective a sumelor datorate de pârâţi în baza titlurilor executorii, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dar şi cu dobânda aferentă;

- achitarea diferenţelor salariale după includerea creşterilor salariale de 18% în indemnizaţia de încadrare brut lunară, sume actualizate cu indicele de inflaţie dar şi cu dobânda aferentă, începând cu data de 28.09.2010 1a zi şi, în continuare, până la plata lor efectivă integrală;

- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Neamţ să aloce fondurile necesare plăţii sumelor reprezentând drepturile salariale actualizate cu indicele de inflaţie dar şi cu dobânda aferentă;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să îndeplinească toate formalităţile necesare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 din Legea nr. 71/2015 care a aprobat O.U.G. nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice în anul 2015 şi, mai nou, cu prevederile art. 3l alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 din 8 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice în anul 2016, în funcţie de vechimea în profesie şi muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei prin includerea creşterii salariale de 18% în indemnizaţia de încadrare brută lunară, sub sancţiunea plăţii unei despăgubiri materiale de 100 RON pe zi de întârziere pentru fiecare dintre reclamanţi până la îndeplinirea obligaţiei.

Ulterior, reclamanţii, prin cererea precizatoare, au solicitat ca salarizarea să se realizeze, începând cu data de 28.09.2010, prin obligarea pârâţilor la emiterea unor ordine de salarizare cu luarea în calcul a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, iar începând cu data de 01.12.2015 a unei valori sectoriale de 405 RON plus 10% în stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunară, cu plata corespunzătoare a tuturor diferenţelor salariale, sume ce se impun a fi actualizate cu indicele de inflaţie, dar şi cu dobânda aferentă, începând cu datele sus-menţionate, la zi şi în continuare, până la plata lor efectivă, integrală.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,prin sentinţa nr. 1827 din 19 mai 2017, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune, ca nefondate.

Totodată, a admis cererile formulate de reclamanţi şi intervenientă, dispunând obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamanţi şi intervenientă noi ordine de salarizare, în mod legal, cuprinzând drepturile salariale de 2%, 5%, 11% câştigate prin sentinţe irevocabile aferente fiecăruia, raportat la Decizia nr. 23/29.06.2015 pronunţată de ICCJ în dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 794/2016 şi Ordinul MJ nr. 219/C/01.02.2017 privind valoarea de referinţă sectorială, ţinând cont de vechimea în muncă, promovarea, majorările salariale şi să dispună plăţile aferente prin ordonatorul de credite corespunzător, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie şi dobânda aferentă de la data scadenţei acestor drepturi până la achitarea lor integrală.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că prima instanţă în mod greşit a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât, contrar celor reţinute, din actele dosarului nu rezultă că există o corespondenţă purtată cu pârâţii în ceea ce priveşte toatele actele administrative cu caracter individual prin care s-au stabilit drepturile salariale ale reclamanţilor începând cu luna ianuarie 2010, pentru ca respectiva corespondenţă să fie asimilată unei proceduri prealabile.

Totodată, a apreciat că în mod greşit a fost respinsă şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prima instanţă considerând că pârâtele nu au demonstrat o curgere neîntreruptă a termenului de trei ani şi nici momentul de început al acesteia pentru fiecare dintre reclamanţi, deşi aceştia au avut cunoştinţă de pagubă de la data la care sentinţele la care au făcut trimitere au devenit executorii.

Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că pretenţiile intimaţilor privind stabilirea indemnizaţiilor de încadrare cu luarea în calcul a majorărilor de 2%, 5%, 11% conform O.G. nr. 10/2007 sunt neîntemeiate, având în vedere că, începând cu data de 12.11.2009, modalitatea de calcul a salariilor s-a realizat potrivit Anexei VI din Legea nr. 330/2009.

De asemenea, a susţinut că a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016, iar ulterior au fost emis Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, prin care au fost majorate indemnizaţiile de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari.

Pe de altă parte, a arătat că în mod greşit a fost obligat Ministerul Justiţiei să emită câte un ordin pentru fiecare intimat-reclamant privind recalcularea indemnizaţiilor de încadrare brută lunară şi, totodată, să dispună plăţile aferente, în condiţiile în care atribuţia de emitere a ordinelor îi revine ministului Justiţiei, iar plata se efectuează de instanţa angajatoare.

În fine, recurentul a susţinut că, prin emiterea Ordinul ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, şi-a îndeplinit obligaţiile care îi incubau în aceeaşi zi în care a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, apreciind că se impune înlăturarea obligaţiei de plată a dobânzilor legale, precum şi a actualizării sumelor cu indicele de inflaţie.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, să fie respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

5. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a arătat că, în aplicarea Ordinelor ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016 şi nr. 219/C/01.02.2017, s-au emis OMJ nr. 1476/C/24.05.2017 şi OMJ nr. 1479/C/2017, prin care s-au stabilit indemnizaţiile individuale ale intimaţilor-reclamanţi, judecători în cadrul Tribunalului Neamţ, astfel cum s-a dispus prin sentinţa recurată, iar ulterior, ţinându-se cont de Ordinul nr. 75/15.03.2018 al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost emis OMJ nr. 2066/C/24.05.2018.

În consecinţă, a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi şi a înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, cu includerea în baza de calcul a indemnizaţiei de încadrare brută lunară şi a drepturilor salariale reprezentând creşterile salariale de 2%, 5%, 11%, conform O.G. nr. 10/2007.

Totodată, au solicitat plata corespunzătoare a tuturor diferenţelor salariale, sume ce se impun a fi actualizate cu indicele de inflaţie, dar şi cu dobânda aferentă, începând cu datele menţionate, la zi şi în continuare, până la plata lor efectivă, integrală.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul sus-menţionat, la art. 1, s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizaţiei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

În aplicarea Ordinelor ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016 şi nr. 219/C/01.02.2017, s-au emis OMJ nr. 1476/C/24.05.2017 şi OMJ nr. 1479/C/2017, prin care s-au stabilit indemnizaţiile individuale ale intimaţilor-reclamanţi, judecători în cadrul Tribunalului Neamţ.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2).

La art. 3 al aceluiaşi ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători şi asistenţi judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Rezultă astfel că, în cursul soluţionării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 şi nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bacău, respectiv pentru asistenţii judiciari din cadrul tribunalelor din circumscripţia teritorială a curţilor de apel, din care fac parte şi intimaţii-reclamanţi, astfel cum s-a dispus prin sentinţa recurată, se constată că s-a răspuns pretenţiilor deduse judecăţii, aşa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 1827 din 19 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.