Termination of hunting ground management contract for failure to prove compliance with feeding obligations via valid accounting documents

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, Constată următoarele:

1. Circunstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 15.04.2016, sub număr dosar x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministrul şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Garda Forestieră Cluj, Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Alba, Primăria Comunei Sântimbru şi Primăria Comunei Cricău, ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună:

1. Anularea Avizului nr. x/16.02.2015 emis de pârâtul Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, pentru rezilierea de către pârâta Garda Forestieră Cluj a Contractului de gestionare nr. x/11.03.2011, încheiat cu fostul B. cu reclamanta pentru fondul cinegetic nr. 23 Cricău, precum şi toate actele care au stat la baza emiterii acestuia, respectiv: Procesul-verbal nr. x/2015 şi Raportul nr. x/2016 întocmite de reprezentanţii Gărzii Forestiere Cluj; adresele nr. x/2015 şi nr. y/2016 transmise ministerului pârât de către Garda Forestieră Cluj.

2. Anularea actelor emise în temeiul Avizului nr. x/2015, respectiv: adresa nr. x/2016 transmisă Gărzii Forestiere Cluj de Minister; adresa nr. x/2016 prin care pârâta Garda Forestieră Cluj a comunicat reclamantei rezilierea de drept a contractului de gestionare nr. x/2011; procesul-verbal de predare - primire nr. x/825/3148/814/2016 încheiat de pârâtele Garda Forestieră Cluj, Primăria Sântimbru, Primăria Cricău şi Direcţia Silvică Alba; contractul temporar de gestiune a faunei cinegetice nr. 8/2016 încheiat între pârâta Garda Forestieră Cluj, în calitate de administrator şi pârâta RNP Romsilva, prin Direcţia Silvică Alba, în calitate de gestionar.

3. Să se stabilească că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 18 lit. b), coroborat cu art. 7 alin. (6) şi (7) din Contractul nr. x/2011, pentru rezilierea de drept a acestuia din iniţiativa administratorului şi, în consecinţă, pârâtele să fie obligate să permită reclamantei să îşi exercite drepturile şi atribuţiile conferite de acest contract.

4. Obligarea pârâtei RNP Romsilva - Direcţia Silvică Alba la predarea faunei cinegetice din Fondul nr. 23 "Cricău", jud. Alba.

5. Suspendarea procedurii de atribuire în gestiune a faunei cinegetice din Fondul menţionat către alt gestionar, declanşate de pârâtele Garda Forestieră Cluj şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

6. Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 145 din data de 29.06.2017 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii: Ministrul şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, Garda Forestieră Cluj şi Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Alba. A luat act de renunţarea la judecată a pretenţiilor formulate de reclamantă în contradictoriu cu Primăria Comunei Sântimbru şi Primăria Comunei Cricău.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 145 din data de 29.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. solicitând, în temeiul art. 496 alin. (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea in tot a hotărârii atacate si, in consecinţă, admiterea acţiunii asa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecata.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat formulează următoarele critici:

Prima instanţă a apreciat că documentele prezentate de către reclamantă in susţinerea acţiunii nu îndeplinesc condiţia de documente justificative şi, ca atare, nu s-a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor de la art. 7 si art. 18 din Contract datorită interpretării greşite a prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea 82/1991, raportat la OMEF nr. 3512/2008.

În ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 7 alin. (6) din Contractul de gestionare a fondului cinegetic, de a asigura in fiecare sezon de vânătoare, pentru perioada 1 noiembrie - 31 martie, anumite cantităţi minime de hrana complementară, reaminteşte că data efectuării controlului care a stat la baza emiterii Procesului-verbal 9/2015 si a raportului privind emiterea avizului de reziliere, avea procurata cantitatea de 10.000 kg de porumb boabe, 3.451 tone de sare pentru sezonul 2015 - 2016, o parte din aceste cantităţi de hrană fiind deja distribuite, existând în magazie, la data de 01.11.2015 - data începerii perioadei supuse controlului - cantitatea de 5430 kg porumb.

În acest context mai reaminteşte că este un fapt necontestat de pârâtă că în anul 2015 a existat o fructificaţie abundenta de ghinda, situaţie în care se aplică dispoziţiile art. 7 alin. (8) din Contractul de gestiune, conform cărora, în anii in care se constată fructificaţie abundentă, cantităţile minime de hrana complementara se reduc cu 50%.

In concluzie, la data efectuării controlului care a stat la baza emiterii avizului de reziliere, reclamanta îndeplinise obligaţia de asigurare a cantităţilor de hrana complementara in condiţiile contractuale convenite.

In ceea ce priveşte existenta documentelor justificative, astfel cum sunt acestea reglementate de OMEF 3512/2008, consideră că în mod greşit s-a apreciat că facturile depuse in probaţiune, împreuna cu fisa de magazie, nu sunt in măsura a dovedi îndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 7 alin. (6) din Contractul de gestionare a faunei cinegetice.

Conform O.M.E.F. nr. 3512/2008, documentul justificativ este înscrisul întocmit de către un contribuabil, pe baza unei operaţiuni economico-financiare, şi care trebuie să cuprindă: denumirea documentului; denumirea/numele şi prenumele şi sediul/adresa persoanei juridice/fizice care întocmeşte documentul; numărul documentului şi data întocmirii acestuia; menţionarea părţilor operaţiunii economico-financiare; conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia; datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare; numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective; alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.

In esenţă, consideră că au fost îndeplinite cerinţele legale care vizează consemnarea completă a operaţiunilor efectuate în documente, facturile prezentate in probaţiune (factura privind achiziţia de porumb 2/2015 si factura privind achiziţia de sare 308/2015) îndeplinesc condiţiile prevăzute de OMEF 3512/2008 si, mai mult decât atât, s-a prezentat fisa de magazie privind stocurile de porumb si sare, stocuri care la data controlului au fost identificate in magaziile reclamante - împrejurare necontestată de nici unul dintre pârâţi, deci realitatea faptica a celor doua achiziţii a fost verificata de către organul de control.

Câtă vreme scopul documentelor justificative este de a asigura posibilitatea verificării in concret a operaţiunilor economice supuse controlului, iar bunurile achiziţionate in baza facturilor identificate, cu presupuse lipsuri, au fost verificate faptic si identificate în magaziile reclamantei, soluţia instanţei de fond este afectată de un formalism excesiv, care excedează scopului legii.

De asemenea, îndeplinirea tuturor condiţiilor formale care au stat la baza înregistrării in gestiune a cantităţilor de hrană complementara achiziţionate este dovedită cu înscrisuri suplimentare, in condiţiile art. 492 alin. (2) C. proc. civ.

Fata de cele expuse, solicită admiterea recursului.

4. Apărările formulate în cauză.

4.1. Intimata-pârâtă Garda Forestieră Cluj a depus întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii recursului, arătând că motivul de recurs invocat nu vizează interpretarea greşită a unui text de lege, ci ridică o problemă de apreciere a probelor, iar din această perspectivă recursul este nul, în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Cu privire la excepţia tardivităţii recursului, arată că solicită admiterea acesteia în măsura în care recurentul nu face dovada introducerii cererii în termenul legal.

Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Arată că prima instanţă a interpretat in mod corect prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 raportat la OMEF nr. 35/2008, apreciind că documentele prezentate de reclamant în susţinerea acţiunii nu îndeplinesc condiţia de documente justificative.

Motivele de reziliere ale Contractului de gestionare au constat în încălcarea de către reclamant a obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin (6) si alin. (7) referitoare la asigurarea necesarului de hrană complementară, pe baze de documente conforme cu reglementările legale in domeniul financiar, înregistrate in contabilitate.

Din Procesul-verbal de control nr. x/17.12.2015 rezultă că echipa de control nu au avut acces la actele contabile ale reclamantului, neputându-se face dovada asigurării cantităţii de hrana complementară, conform obligaţiilor contractuale pentru sezonul de vânătoare 2015-2016 si nici pentru sezonul 2014-2015. În Nota de relaţii solicitată de echipa de control dlui C., fostul paznic de vânătoare de pe fondul nr. 23 Cricau, gestionat de reclamant, acesta susţine ca "nu a administrat hrana in teren si nu a participat la acest gen de acţiuni, începând cu 1 noiembrie 2015."

Instanţa de fond a constatat că documentele depuse de reclamantă in susţinerea cererii sale, cum sunt factura de porumb nr. 2/11.02.2015, factura de sare nr. x/2015 şi fişa de magazie pentru stocul de porumb nu sunt de natură a dovedi îndeplinirea obligaţiei contractuale prevăzute la art. 7 alin. (6) din Contractul de gestionare, în privinţa bunurilor de natura stocurilor-porumb şi sare, documente obligatorii a fi înregistrate în contabilitate ar fi nota de intrare-recepţie si bonul de consum, pentru a face dovada îndeplinirii obligaţiei, respectiv că privitor la furajele concentrate regăsite la lit. b) din cuprinsul alin. (6) al art. 7 din Contract, reclamantul nu a prezentat documente justificative, aşa cum nu a prezentat documente justificative care să probeze asigurarea cantităţilor minime de hrană complementară nici privitor la cantităţile de furaje fibroase si suculente cuprinse la art. 7 alin. (6) lit. a) si c) din Contract nici măcar in fata instanţei.

Prin urmare, consideră ca motivul de recurs invocat nu vizează interpretarea greşita a unui text de lege, ci mai degrabă ridică o problemă de apreciere a probelor, iar din această perspectivă recursul este nul, deoarece motivul invocat nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, arată că susţinerile recurentei reclamante sunt neîntemeiate având în vedere constatările ce rezultă din documente şi din teren, consemnate în Procesul-Verbal de control, care reţin mai multe încălcări ale obligaţiilor gestionarului, însă motivele de reziliere reţinute sunt reprezentate de încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin (6) şi alin. (7) din Contractul de gestionare, referitoare la asigurarea necesarului de hrană complementară, pe bază de documente conforme cu reglementările legale în domeniul financiar, înregistrate în contabilitate.

Din Procesul-Verbal de control rezultă ca la momentul efectuării controlului, A. nu a putut face dovada asigurării cantităţii minime de hrană complementară pentru sezonul de vânătoare 2014-2015 şi pentru sezonul de vânătoare 2015-2016, pe bază de documente justificative, conform cu reglementările legale în domeniul financiar, înregistrate în contabilitate.

În conformitate cu Ordinul nr. 3512/2008 şi cu Ordinul nr. 2634/2015 privind documentele financiar contabile, pentru bunuri de natura stocurilor se întocmesc, pentru înregistrarea în contabilitate, N.I.R., borderou de achiziţie, fişa de magazie, bon de consum, etc.

În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a reţinut că documentele invocate de recurentă în cuprinsul acţiunii nu dovedesc îndeplinirea obligaţiei contractuale prevăzute la art. 7 alin. (6) din Contractul de gestionare.

Faţa de argumentele prezentate, solicită respingerea cererii de recurs formulate de recurenta A. şi menţinerea sentinţei civile nr. 145/2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante:

Obiectul controlului de legaliate exercitat de instanţa de contencios administrativ îl constituie adresa nr. x/24.02.2016, prin care pârâta GFC a notificat reclamanta cu privire la emiterea avizului şi rezilierea de drept a contractului de gestionare a faunei cinegetice nr. 8/2011 iar începând cu data de 03.03.2016 se va proceda la predarea faunei din fondul 23 Cricău către Direcţia Silvică Alba, precum şi actele premergătoare emiterii acestuia, respectiv procesul-verbal nr. x/17.12.2015 şi Raportul nr. x/11.01.2016.

Plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva acestor acte a fost respinsă prin adresa nr. x C. proc. pen./12.04.2016, reţinându-se în motivare că avizul a fost emis cu respectarea prevederilor legale şi este justificat de modul defectuos de gestionare a faunei cinegetice, respectiv de neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în cuprinsul art. 7 alin. (6) din contract, motivat de împrejurarea că factura de porumb nr. 2/11.02.2015, fişa de magazie pentru stocul de porumb şi contractul de donaţie din 30.12.2014, prezentate de reclamantă în încercarea de remediere a deficienţelor constatate de consilierii GFC, nu întrunesc prevederile Ordinului nr. 3512/2008 şi ale Ordinului nr. 2634/2015 privind documentele financiare contabile.

Prima instanţă, constatând că motivul rezilierii contractului se datorează nerespectării/neîndeplinirii obligaţiilor contractuale regăsite în cuprinsul art. 7 alin. (6) şi (7) din contract, a analizat legalitatea actelor atacate de reclamantă doar sub acest aspect, fără a se referi şi la celelalte neregularităţi sesizate în activitatea reclamantei de către consilierii GFC, pe care reclamanta susţine că le-a remediat.

Din această perspectivă, a reţinut incidenţa art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, potrivit căruia orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează la momentul întocmirii ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, iar prin raportare la dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, a analizat cerinţele pe care orice document trebuie să le îndeplinească,conform OMEF nr. 3512/2008, pentru a avea calitatea de document justificativ, exemplificând care sunt acestea în cazul bunurilor de natura stocurilor, astfel: avizul de însoţire a mărfii; nota de recepţie şi constatare de diferenţe; bonul de primire în consignaţie; bonul de predare, transfer, restituire; bonul de consum; dispoziţia de livrare; fişa de magazie; fişa de evidenţă a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosinţă.

Analizând documentele prezentate de reclamantă, respectiv cele două facturi (factura de porumb nr. 2/11.02.2015 - şi factura de sare nr. x/fără dată - fila x), precum şi fişa de magazie pentru stocul porumb -, cu observarea cerinţelor legale anterior menţionate, pe care un document trebuie să le îndeplinească pentru a avea calitatea de document justificativ, prima instanţă a concluzionat că în mod întemeiat s-a reţinut, atât de către pârâta GFC, prin procesul-verbal nr. x/17.12.2015 şi Raportul nr. x/11.01.2016, cât şi de către pârâtul MMAP, prin Avizul nr. 1198/ C. proc. pen./16.02.2016 şi adresa nr. x C. proc. pen./12.04.23016, prin care s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamantă, că documentele prezentate de acesta nu sunt de natură a dovedi îndeplinirea obligaţiei cuprinsă în corpul art. 7 alin. (6) din contractul de gestionare a faunei cinegetice.

În consecinţă, prima instanţă a considerat că pârâtele au apreciat în mod corect că se impune activarea clauzei de reziliere a contractului regăsită în cuprinsul art. 18 din contract.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei referitoare la faptul că pârâta GFC nu avea dreptul de a rezilia de drept a contractului de gestionare a faunei cinegetice şi că ar fi trebuit să se adreseze instanţei de judecată pentru a se constata intervenirea rezilierii de drept, prima instanţă a apreciat că acestea sunt nefondate, părţile convenind un pact comisoriu de gradul IV, prin s-a prevăzut că, în cazul neexecutării obligaţiilor, contractul se reziliază de plin drept, fără punerea în întârziere şi fără intervenţia instanţei.

În acest sens, s-a avut în vedere că prin dispoziţiile art. 18 alin. (1) din contractul cadru de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafaţa fondurilor de vânătoare, modificat prin actul adiţional nr. x/03.06.2011, se stipulează că rezilierea de drept a contractului din iniţiativa administratorului se realizează fără sesizarea instanţei şi fără punerea în întârziere, cu avizul autorităţii publice centrale, în cazul neîndeplinirii de către gestionar a oricărora dintre obligaţiile contractuale prevăzute de art. 7 alin. (1), (2), (4), (6), (10), (16), (17), (18), (22) şi 23 în termenele prevăzute de lege.

În consecinţă, reţinând că actele a căror anulare se solicită îndeplinesc condiţiile de legalitate şi oportunitate, fiind urmarea firească a manifestării de voinţă a administratorului fondului cinegetic care are atât suport factual cât şi juridic, prima instanţă a respins ca neîntemeiat capătul principal de acţiune, lunând act de renunţarea la judecată a reclamantei faţă de pârâtele Primăria Comunei Sântimbru şi Primăria Comunei Cricău.

7. Soluţia instanţei de recurs

Cu referire la excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată de intimata pârâtă Garda Forestieră Cluj, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, motiv pentru care urmează să o respingă, având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe a fost comunicată recurentei reclamante A. în data de 7.12.2017, conform dovezii de înmânare aflată la fila x, iar recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Alba Iulia în data de 21.12.2017, cu respectarea termenului de recurs de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată de tot de intimata pârâtă Garda Forestieră Cluj prin prisma faptului că motivele de nelegalitate invocate nu se încadrează la motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, motiv pentru care urmează a fi respinsă.

Sub acest aspect, se observă că susţinerile invocate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 82/1991 şi a OMEF nr. 3512/2008 de către prima instanţă, critici care pot fi încadrate la motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor-pârâţi, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Înalta Curte împărtăşeşte opinia primei instanţe, în sensul că pârâtele au procedat în mod corect la activarea clauzei de reziliere a contractului regăsită în cuprinsul art. 18 din contract, în contextul în care reclamanta, în justificarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale prevăzute la art. 7 alin. (6) din contractul de gestionare a faunei cinegetice, a prezentat doar două facturi (factura de porumb nr. 2/11.02.2015 - fila x şi factura de sare nr. x/fără dată - fila x şi fişa de magazie pentru stocul porumb - fila x, fără a fi în măsură să facă dovada asigurării efective a cantităţilor de hrană complementară pentru sezonul de vânătoare 2014-205 şi 2015-2016, astfel cum s-a constatat prin Procesul-verbal de control înregistrat la A. cu nr. x.

Aşa cum în mod corect a argumentat prima instanţă, factura îndeplineşte funcţia de document de încărcare în gestiunea beneficiarului, însă, prin conţinutul operaţiunii economico-financiare pe care îl reflectă, nu poate dovedi decât achiziţionarea unor produse, nu şi mişcarea stocurilor. Cu alte cuvinte, factura atestă faptul că furajele concentrate -bunuri de natura stocurilor - porumb şi sare, regăsite la lit. a) din cuprinsul alin. (6) al art. 7 din contract au fost deţinute în bază de documente obligatorii de înregistrare în contabilitate- documente de intrare, fără a fi aptă să dovedească îndeplinirea obligaţiilor de a face, asigurarea hrănirii animalelor, în lipsa documentelor de iesire, a documentelor care atestă mişcarea stocurilor, cum ar fi spre ex.bonurile de consum, documente ale căror deţinere nu a fost dovedită.

În acestă ordine de idei mai trebuie observat că, deşi prin cererea de recurs reclamanta îşi reiterează apărările în ceea ce priveşte fructificaţia abundentă de ghindă şi posibilitatea animalelor de a-şi procura singure hrana, ceea ce ar fi permis diminuarea cu maximum 50% a cantităţilor de hrană complementară, nu a depus documente justificative prin care să dovedească cel puţin asigurarea cantitiăţilor minime de hrană complementară pentru cantităţile de furaje fibroase şi suculente, cuprinse în cuprinsul art. 7 alin. (6) lit. a) şi c) din contract.

Prin cererea de recurs recurenta reclamantă a mai susţinut că este în măsură să dovedească, prin înscrisurile depuse pentru prima dată în recurs, că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale presupus încălcate, sens în care a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri constând în note de recepţie şi procese-verbale de administrare hrană.

Este adevărat că dispoziţiile art. 492 C. proc. civ. permit administrarea probei cu înscrisuri noi în recurs, însă, în contextul în care aceste înscrisuri au scăpat atât controlului efectuat de pârâta GFC cât şi cercetării judecătoreşti efectuate de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că nu poate realiza verificări de fapt pentru a stabili pertinenţa şi concludenţa acestora prin prisma obligaţiilor contractuale pretins neexecutate, astfel de verificări excedând limitele judecăţii în recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte apreciază, în acord cu concluzia la care a ajuns prima instanţă, că Avizul nr. 1198/ C. proc. pen./16.02.2016 emis de pârâtul MMAP în prezent Ministerul Apelor şi Pădurilor, actele premergătoare emiterii acestuia, respectiv procesul-verbal nr. x/2015, Raportul nr. x/2016, precum şi Notificarea privind rezilierea de drept a contractului, materializată prin adresa nr. x/24.02.2016, emise de pârâta GFC constituie manifestări de voinţă fundamentate în drept cu aplicarea corectă a dispoziţiilor de drept material.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului.

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 145 din 29 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.