Appeal against annulment of judicial inspection dismissal resolution declared inadmissible for lacking appeal route against irrecoverable decision

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie judiciară pentru procurori, desfiinţarea Rezoluţiei nr. x/2017 emise de aceasta în data de 30.01.2017 şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2353 din 14 iunie 2017, a admis cererea formulată de reclamant, a dispus anularea Rezoluţiei de clasare nr. x/2017 din 30.01.2017 şi continuarea verificărilor prealabile.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Inspecţia Judiciară, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor legale speciale incidente.

Astfel, interpretarea dată de instanţă dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 este eronată, deoarece nu locul în care magistratul îşi desfăşoară activitatea este esenţial pentru ca Inspecţia Judiciară să aibă competenţa de a efectua verificări, ci atribuţiile de serviciu ale persoanelor verificate, fapt ce se desprinde din acelaşi text de lege, care are în vedere activitatea desfăşurată ca judecători, respectiv ca procurori.

Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a reţinut că efectuarea de verificări de către Inspecţia Judiciară faţă de toţi magistraţii detaşaţi, ar "face parte dintr-un întreg mecanism ce are ca finalitate garantarea independenţei acestora", pentru că independenţa şi imparţialitatea trebuie să privească înfăptuirea justiţiei.

Or, în cazul de faţă un magistrat detaşat şi numit într-o altă funcţie exercită atributele acelei funcţii în interesul noului angajator şi are toate drepturile şi obligaţiile rezultate din funcţia pe care o exercită, în această situaţie raporturile procurorului detaşat sunt suspendate de facto cu unitatea de parchet de unde s-a făcut detaşarea, iar prerogativa disciplinară devine atributul noului angajator.

Aşadar, verificările efectuate de Inspecţia Judiciară vizează numai activitatea efectiv desfăşurată de magistraţi, iar în acest context, activitatea desfăşurată ca apărător în faţa Comisiei de disciplină din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie excede atribuţiilor de verificare efectuate de Inspecţia Judiciară, întrucât s-a desfăşurat în afara cadrului juridic reprezentat de instanţele de judecată şi parchete, fapt care nu implică exercitarea atribuţiilor de magistrat.

În ceea ce priveşte Hotărârea secţiei de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii invocată de reclamant şi reţinută de instanţă, a susţinut că respectiva hotărâre rezolvă problema competenţei Inspecţiei Judiciare doar în ceea ce priveşte regimul incompatibilităţilor şi interdicţiilor în perioada detaşării unui magistrat, însă cazul de faţă nu priveşte incompatibilităţi sau interdicţii, ci se referă la atribuţiile concrete de exercitare a noii funcţii de către magistratul detaşat.

Prin urmare, Inspecţia Judiciară şi-a îndeplinit obligaţia legală de a examina aspectele invocate şi de a soluţiona sesizarea formulată de intimatul-reclamant în limitele de competenţă impuse de legea specială, iar prin rezoluţia contestată s-au explicitat de către inspectorul judiciar aspectele analizate şi rezultatul verificărilor prealabile efectuate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului. casarea hotărârii atacate cu consecinţa respingerii cererii formulate de reclamant.

4. Apărările intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat inadmisibilitatea căii de atac exercitate, având în vedere prevederile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2014, din care rezultă că Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a

Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că răspunderea procurorilor detaşaţi poate fi angajată în condiţiile art. 98 - 101 din Legea 303/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.

1. Asupra admisibilităţii recursului

Intimatul - reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Rezoluţiei de clasare nr. x/2017 din 30.01.2017 emise de Inspecţia Judiciară, prin care s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării acestuia privind aspectele semnalate.

Prin raportare la dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., se reţine că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 13 februarie 2017, s-a stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluţia de clasare a sesizării pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată).

Aplicarea art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet"(unde există aceeaşi raţiune, soluţia trebuie să fie identică).

În şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluţia de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 317/2004,

"Art. 47 alin. (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. şi ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că hotărârea recurată, prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004).

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ţinând seama şi de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei nr. 2353 din 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.