Public funding beneficiary's challenge to partial invalidation of human resources costs under European Operational Program rejected for failure to prove non-compliance with standard full-time work norm

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Capital Uman prin Ministerul Finanţelor Publice:

- anularea în tot a Scrisorii standard de informare a beneficiarului OIPOSDRU-MECT nr. x/11.08.2015 şi a Adresei de răspuns la contestaţia formulata de Beneficiar nr. x/20.11.2015;

- încadrarea ca fiind eligibile a cheltuielilor efectuate pentru desfăşurarea activităţilor în perioada de raportare aferentă Cererii de rambursare nr. x - B., în cuantum de 65.686 RON (58.126 RON de la capitolul Resurse umane + 7.560 RON de la capitolul cheltuieli indirecte/cheltuieli generale de administraţie);

- rambursarea sumelor solicitate în cuantum de 65.686 RON, în conformitate cu Cererea de rambursare nr. x - B., suma reprezentând 58.126 RON de la capitolul Resurse umane + 7.560 RON de la capitolul cheltuieli indirecte/cheltuieli generale de administraţie.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1487 din 25 aprilie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că motivele de nelegalitate vizează reţinerea unor elemente străine de natura pricinii şi modalitatea greşită de interpretare a situaţiei deduse judecaţii, întrucât judecătorul fondului s-a rezumat doar la cererea de finanţare a proiectului şi la procedeul prin care aceasta poate fi modificată.

Potrivit recurentei, prima instanţă nu a evidenţiat faptul că în cauză este vorba despre două modificări: l) revizuirea Anexei 1 a contractului de finanţare - Cererea de finanţare şi 2) modificarea Anexei 2 a contractului de finanţare - Bugetul detaliat al proiectului.

Astfel, întocmirea Actului adiţional a vizat atât modificarea Anexei 2 - Bugetul detaliat, la cerinţa expresă a Ministerului, în sensul introducerii a două coloane distincte care să facă referire la numărul de ore/zi lucrate precum şi tariful orar aferent, cât şi revizuirea Anexei 1 - Cererea de finanţare, în sensul introducerii de noi membri în echipa de proiect.

Aşadar, revizuirea cererii de finanţare nu a stabilit introducerea în cuprinsul acesteia a normei de lucru sau a celor două coloane, întocmai ca în cazul Anexei 2 - bugetul detaliat.

Totodată, recurenta a arătat că nu a susţinut niciodată că nu a fost de acord cu revizuirea cererii de finanţare sau a formularului de buget, însă aceste modificări au intervenit din împrejurări diferite şi ele nu pot fi considerate identice: Ministerul a solicitat în mod expres modificarea formularului de buget prin introducerea celor două coloane, iar cererea de finanţare a necesitat o revizuire pe care tot Ministerul a propus-o ca formă, deoarece respinsese notificarea legal comunicată de către recurentă, dar fără introducerea normei de lucru în cererea de finanţare.

Cu toate acestea, motivul de invalidare la plată a salariilor a fost acela al lipsei din conţinutul cererii de finanţare a normei de lucru, motiv preluat de prima instanţă în motivarea soluţiei, deşi nu rezultă această concluzie din actele dosarului, iar modificarea efectivă a anexelor contractului de finanţare a intervenit după momentul raportării drepturilor salariale prin Cererea de rambursare nr. x a B., când erau în vigoare şi se foloseau vechile formulare de raportare.

În concluzie, a apreciat că nu este vorba despre modificarea cererii de finanţare, ci de modificarea formularului de buget, aşa cum însuşi Ministerul a solicitat, acesta nedorind modificarea respectivei cereri în sensul de a cuprinde norma de lucru.

Cu referire la modalitatea de calcul a drepturilor salariale, a susţinut că a fost corectă, astfel că tăierea parţială a drepturilor salariale, aşa cum a fost stabilită prin Scrisoarea standard de informare, nu are justificare contractuală şi/sau legală.

În fine, recurentul a arătat că un argument în plus îl constituie faptul că Ministerul a procedat la validarea integrală la plată a Cererilor anterioare de rambursare nr. 1 şi nr. 2 ale aceluiaşi B., în baza aceloraşi documente justificative a activităţilor, în baza aceloraşi formulare de raportare, după aceleaşi criterii de evaluare.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare, cu precizarea prealabilă că dată fiind similitudinea unor critici formulate acestea vor fi analizate grupat şi vor primi răspuns prin argumente comune.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului OIPOSDRU-MECT nr. x/11.08.2015 şi a Adresei de răspuns la contestaţia formulată de Beneficiar nr. x/20.11.2015, încadrarea ca fiind eligibile a cheltuielilor efectuate pentru desfăşurarea activităţilor în perioada de raportare aferentă Cererii de rambursare nr. x - B., în cuantum de 65.686 RON şi rambursarea acestor cheltuieli.

Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile invocate şi, totodată, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.

În cauză, criticile formulate de recurentă vizează soluţia pe fondul cauzei.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a apreciat că hotărârea primei instanţe conţine elemente străine de natura cauzei, fără să arate în concret în ce constau aceste critici.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare, ceea ce nu se regăseşte în cauză, nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată nu se poate încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de textul de lege invocat.

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie şi nu conţine motive străine de natura cauzei, respectând astfel cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Faptul că recurenta-reclamantă nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, de asemenea, se reţine că nu este întemeiat.

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că, pe de o parte, nu i se poate imputa maniera în care Ministerul a dorit să modifice formularele de raportare, întrucât s-a conformat întru totul şi nu a făcut opoziţie la solicitările acestuia, iar, pe de altă parte, sumele reprezentând salariile personalului cooptat în proiect sunt eligibile, în conformitate cu prevederile legale incidente, revizuirea cererii de finanţare nestabilind introducerea în cuprinsul acesteia a normei de lucru.

Astfel, se reţine că, prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului contestată în prezenta cauză, s-a invalidat suma de 65.686 RON, reprezentând cheltuieli cu resurse umane şi cheltuieli indirecte efectuate în procesul de implementare a proiectului "B.".

În funcţie de perioada lucrată de către fiecare membru din echipa de implementare a proiectului, au fost plătite cheltuielile aferente orelor lucrate în cadrul proiectului şi în acord cu dispoziţiile contractului individual de muncă cu timp parţial.

Autoritatea intimată a motivat invalidarea sumei în litigiu, prin aceea că în situaţia în care o activitate zilnică este efectuată parţial, decontarea se va realiza în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie; de 21 zile lucrătoare pe lună, conform Ghidului Solicitantului 2013 - Condiţii Generale, cap. 3.1.4 - Plafoane maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul punctul 1.3.

De asemenea, în cazul în care durata muncii nu este prevăzută în cererea de finanţare se consideră că expertul în cauză este încadrat cu norma întreagă de lucru respectiv 8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare pe lună, iar în cazul unui contract individual de muncă cu timp parţial, costul orar rezultat prin împărţirea sumei prevăzute în bugetul detaliat la 168 ore/lună va fi înmulţit cu norma de lucru prevăzută în contractul individual de muncă.

Instanţa de control judiciar reţine că, ulterior încheierii Contractului de finanţare x, între recurenta-reclamantă şi intimata pârâtă a intervenit modificarea acestuia prin act adiţional, în ceea ce priveşte Cererea de finanţare, ca anexă a Contractului.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 11 din Contractul de finanţare, potrivit cărora modificarea contractului poate interveni în două situaţii, respectiv prin acordul părţilor, exprimat în act adiţional (sau aprobarea unei notificări), şi/sau modificări legislative.

În cauză, recurenta-reclamantă a fost de acord cu semnarea actului adiţional, deci implicit şi cu modificările aduse cererii de finanţare, inclusiv în ceea ce priveşte modul de evidenţiere a muncii depuse de experţi şi personalul administrativ.

Faptul că respectivul act adiţional a fost întocmit la propunerea autorităţii intimate, ca urmare a respingerii solicitării de emitere a unei notificări aşa cum susţine partea sau că, pe lângă cererea de finanţare, conţine modificări şi în privinţa bugetului detaliat al proiectului, nu poate conduce la o altă concluzie, câtă vreme recurenta a fost de acord şi a semnat acest act.

De altfel, recurenta afirmă că nu a susţinut niciodată că nu a fost de acord cu revizuirea cererii de finanţare sau a formularului de buget, însă aceste modificări au intervenit din împrejurări diferite.

În aceste condiţii, în mod corect autoritatea publică intimată a calculat cheltuielile eligibile prin raportare la ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare, în conformitate cu prevederile pct. 3.1.4 din Ghidul solicitantului, cum corect a reţinut şi judecătorul fondului.

În consecinţă, s-a procedat la invalidarea la plată a sumei de 65.686 RON, reprezentând costuri salariale, contribuţii la bugetul de stat şi contribuţii la bugetul asigurărilor sociale de stat aferente pentru perioada martie şi aprilie 2015, modalitatea de invalidare a cheltuielilor cu salariile fiind efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Prin urmare, validând parţial cheltuielile salariale, organismul intermediar a procedat la aplicarea prevederilor Ghidului Solicitantului 2013 - Condiţii Generale, cap. 3.1.4 - Plafoane maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul punctul 1.3.

În fine, argumentul recurentei, în sensul că autoritatea intimată a procedat la validarea integrală la plată a Cererilor anterioare de rambursare nr. 1 şi nr. 2 ale aceluiaşi B., în baza aceloraşi documente justificative, de asemenea, nu poate fi primit, având în vedere că analiza în prezenta cauză vizează validarea la plată a Cererii de rambursare nr. x, în funcţie de circumstanţele concrete existente, aşa încât validarea la plată a altor cereri anterioare nu are relevanţă.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1487 din 25 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.