Res judicata bars re-imposition of financial corrections for identical public procurement irregularities previously adjudicated

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice), anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 şi a Deciziei nr. 354/14.10.2016 de soluţionare a contestaţiei administrative şi suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 96 din 6 iunie 2017, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 şi a Deciziei nr. 354/14.10.2016 de soluţionare a contestaţiei administrative.

Totodată, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin două memorii distincte, atât în privinţa soluţiei de anulare a actelor administrative atacate, cât şi în privinţa soluţiei de suspendare a executării respectivelor acte.

3.1. În motivarea căii de atac exercitate împotriva soluţiei de anulare a actelor administrative atacate, recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a reluat, pe larg, situaţia de fapt, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în cauză, reclamantul a restricţionat participarea la procedura de atribuire prin nerespectarea prevederilor art. 178 alin. (2) şi ale art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 coroborate cu dispoziţiile art. 8 din H.G. nr. 925/2006, aplicabile la momentul derulării procedurii de achiziţie.

În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat reţinută, a arătat că acţiunea de faţă are în vedere un alt act administrativ, respectiv Nota de constatare nr. x/18.08.2016, diferit de cel atacat în cadrul dosarului nr. x/2013 Spre deosebire de actul de control asupra căruia instanţa s-a pronunţat în mod definitiv şi care a vizat finanţarea asigurată prin contractul cu SMIS 7025, în prezenta cauză actul dedus judecaţii priveşte atât contractul cu SMIS 7025 (asupra căruia se modifică corecţia aplicata de la 25% la 10%), cât şi contractele de finanţare cu SMIS 7023 şi 7022.

Recurentul a subliniat că întrucât ne aflam în faţa unor proiecte integrate (care presupun o anumită legătură între ele) pentru care s-au încheiat contractele de finanţare cu codurile SMIS 7022, 7023, 7024, 7025, aplicarea unei corecţii financiare ca urmare a unei nereguli se răsfrânge asupra tuturor proiectelor. Astfel, întrucât asupra proiectului cu cod SMIS 7024 Comisia de soluţionare a contestaţiei a stabilit corecţia de 10% aferentă Contractului de servicii de proiectare nr. 22364/12.10.2009, acest procent se aplică şi celorlalte proiecte.

În concluzie, a arătat că, deşi actul de control care priveşte proiectul SMIS 7025 a fost anulat în mod definitiv de instanţa de judecată, echipa de control a emis Nota de constatare atacată în prezenta cauză (CSN nr. 77057/18.08.2016) pentru a pune în acord toate proiectele cu decizia Comisiei de soluţionare a contestaţiei.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate împotriva soluţiei asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., recurentul a reluat situaţia de fapt, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi în lipsa unor motive întemeiate.

Potrivit recurentului, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat, susţinerile intimatei-reclamante nefiind de natură să demonstreze existenţa unui caz bine justificat şi nici a faptului că prin luarea acestei măsuri s-ar preveni producerea unei pagube iminente.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursurilor aşa cum au fost formulate.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinările formulate, intimatul-reclamant Municipiul Vaslui a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală. În ceea ce priveşte cererea de anulare a actului administrativ atacat a arătat că s-a impus invocarea exepţiei de autoritate de lucru judecat întrucât sancţiunea aplicată din nota de constatare atacată în prezenta cauză vizează aceleaşi abateri ca şi cele din Nota de constatarenr. x/2012, or, pentru aceleaşi abateri nu se pot aplica sancţiuni de mai multe ori.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 şi a Deciziei nr. 354/14.10.2016 de soluţionare a contestaţiei administrative, cât şi suspendarea executării notei de constatare.

Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat actele administrative atacate, dispunând, totodată, suspendarea executării notei de constatare până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. În ceea ce priveşte recursul exercitat împotriva soluţiei de anulare a actelor administrative atacate, instanţa de control judiciar reţine că nu poate primi criticile recurentului vizând autoritatea de lucru judecat, care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că acţiunea de faţă are în vedere un alt act administrativ, diferit de cel atacat în cadrul dosarului nr. x/2013, motivând emiterea acestuia pentru a pune în acord toate proiectele în cauză cu decizia Comisiei de soluţionare a contestaţiei.

Înalta Curte constată incidenţa în cauză a efectului pozitiv al lucrului judecat, cum corect a apreciat şi judecătorul fondului.

De reţinut că, potrivit jurisprudenţei anterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 1200 pct. 4 şi art. 1202 alin. (2) din C. civ. din 1864, autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepţiei procesuale, ci şi sub forma prezumţiei de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca o chestiune litigioasă, odată tranşată de instanţă, să nu mai poată fi adusă înaintea judecăţii, iar, pe de altă parte, ceea ce a stabilit o primă instanţă să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanţe ulterioare, ca premise necesare pentru asigurarea stabilităţii raporturilor juridice.

Acest raţionament îşi păstrează acurateţea şi în cadrul legal aplicabil raporturilor juridice deduse judecăţii prin prisma dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) şi art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 430. - Autoritatea de lucru judecat

(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Art. 431. - Efectele lucrului judecat

(1) […]

(2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

În alţi termeni, dacă în manifestarea de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente […] (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, vine să asigure, din nevoia de ordine şi de stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti, aşa încât nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă sau să se obţină stabilirea contrariului a ceea ce s-a stabilit judecătoreşte anterior.

Aşadar, între excepţia autorităţii de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, există o distincţie clară. Astfel, condiţia de aplicare a autorităţii de lucru judecat presupune tripla identitate (părţi, obiect, cauză juridică) ce opreşte repetarea judecăţii, în timp ce puterea de lucru judecat impune consecvenţa în judecată.

Din această perspectivă, sentinţa nr. 126/02.06.2014, pronunţată de Curtea de apel Iaşi în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin nerecurare, se impune ca putere de lucru judecat în prezenta cauză, efectul pozitiv al lucrului judecat impunându-se într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Astfel, prin sentinţa nr. 126/2014, s-a admis acţiunea formulată de reclamant anterior prezentului demers judiciar, dispunându-se anularea Deciziei nr. 98/21.03.2013, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/21.12.2012, Notă prin care s-a aplicat o corecţie financiară de 25% la

Contractul de servicii de proiectare nr. 22364/12.10.2009 încheiat cu A. în cadrul proiectului SMIS 7025.

Din considerentele acestei hotărâri rezultă că prin nota menţionată au fost reţinute aceleaşi abateri ca şi prin nota de constatare care formează obiectul prezentei cauze, nr. 77057/18.08.2016, instanţa apreciind că s-a făcut "aplicarea unor corecţii financiare, pentru pretinse abateri, care sunt în realitate rezultatul unei interpre­tări pur formale şi excesiv de rigide a membrilor echipei de control a pârâtului, în chestiuni ce ţin de exerciţiul dreptului autorităţii contractante de a stabili cerinţe minime, specifice, care să-i confere siguranţă în ceea ce priveşte realizarea Proiectului."

Or, în condiţiile în care Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/21.12.2012 a fost anulată în mod definitiv de Curtea de apel Iaşi, autoritatea pârâtă nu mai avea posibilitatea, în baza acestei note şi a abaterilor reţinute în cadrul acesteia, să emită nota contestată în prezenta cauză prin care a aplicat o sancţiune ce vizează aceleaşi abateri ca şi cele din Nota de constatarenr. x/201.

De altfel, chiar recurenta a reţinut:

"Creanţele rezultate în prezentul act de control sunt aferente aceloraşi nereguli consemnate în nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/21.12.2012 pentru proiectul SMIS 7024 şi respectiv a Notei de constatare nr. x/21.12.2012."

Prin urmare, Nota contestată în prezenta cauză a avut la bază un act anulat anterior de instanţa de judecată, respectiv Nota de constatare nr. x/21.12.2012, ceea ce atrage în mod evident şi nulitatea prezentului act.

De reţinut că, în cuprinsul notei, s-au reţinut exact aceleaşi abateri, în raport de acelaşi contract de proiectare nr. x/12.10.2009, faţă de care anterior Curtea de apel Iaşi se pronunţase în sensul că nu există abateri şi anulase actele administrative contestate.

Totodată, faptul că debitul aferent Notei de constatare nr. x/21.12.2012 a fost stins în totalitate prin plata acestuia către beneficiar, conform O.G. nr. 14/2013, nu are relevanţă.

În concluzie, dată fiind identitatea între problema soluţionată definitiv prin sentinţa nr. 126/2014 şi chestiunea dedusă judecăţii în cauza de faţă, instanţa este ţinută să respecte această sentinţă, fiind de esenţa noţiunii de proces echitabil şi de respectare a principiului securităţii raporturilor juridice.

În fine, în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor administrative conform O.U.G. nr. 66/2011 pentru abaterile de la legislaţia naţională a achiziţiilor publice (în forma în vigoare la momentul derulării procedurii de achiziţie), se constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că este legală, nefiind încălcat principiul neretroactivităţii legii.

1.2. Referitor la motivele de recurs formulate împotriva soluţiei asupra cererii de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea acestora, având în vedere soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a actului contestat, prin prezenta decizie.

În cauză, măsura suspendării executării actului administrativ atacat a fost dispusă până la soluţionarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, cauza fiind soluţionată în mod definitiv, analiza criticilor formulate împotriva soluţiei asupra cererii de suspendare ar rămâne fără eficacitate juridică.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 96 din 6 iunie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.