Jurisdictional conflict over public servant employment disputes: priority of tribunal competence under Law 188/1999 over central authority rank rules

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii; Declinarea de competenţă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 decembrie 2019, sub nr. x/2019, urmare disjungerii din dosarul nr. x/2019, reclamantul A. în numele şi pentru membrul său B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş, a solicitat instanţei anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/72157/01.06.2016 şi a Dispoziţiei Şefului Inspectoratului nr. x/10.06.2016 şi obligarea pârâţilor la emiterea unui nou ordin şi a unei noi dispoziţii având ca obiect încadrarea sa pe funcţia pentru care a promovat concursul; obligarea pârâţilor la emiterea unui nou ordin şi a unei noi dispoziţii de acordare a gradului profesional corespunzător vechimii în specialitatea studiilor absolvite; obligarea pârâţilor să stabilească drepturile salariale în raport cu funcţia pentru care a promovat concursul şi în raport de corecta încadrare în gradele profesionale aferente vechimii în specialitatea studiilor absolvite, începând cu data emiterii ordinului şi a dispoziţiei conform funcţiei pentru care a promovat concursul şi a gradelor profesionale raportate la vechimea în specialitatea studiilor absolvite; obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale dintre drepturie salariale încasate şi cele cuvenite, din perioada cuprinsă între data emiterii ordinului şi a dispoziţiei de încadrare corespunzătoare concursului şi data emiterii ordinului şi a dispoziţiei în raport de funcţia pentru care a promovat concursul şi de corecta încadrare în gradele profesionale aferente vechimii în specialitatea studiilor absolvite.

Prin sentinţa civilă nr. 3 din 7 ianuarie 2019, Tribunalul Hunedoara a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, incidenţa prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului membru de sindicat. Având în vedere că sindicatul a introdus cererea în numele membrului de sindicat, iar domiciliul acestuia este în judeţul Caraş-Severin, din perspectiva competenţei teritoriale, Tribunalul Caraş-Severin este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.02.2020, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 245 din 3 iunie 2020, Tribunalul Craş-Severin a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul solicită anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/72157/01.06.2016 şi, întrucât emitentul actului administrativ contestat este o autoritate publică centrală, criteriul care operează la stabilirea competenţei este cel al autorităţii publice centrale chemate în judecată, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii.

De asemenea, în raport de cealaltă solicitare a reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în favoarea instanţei de grad mai înalt, respectiv a curţii de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.06.2020, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 157 din 25 iunie 2020, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că, în cauză, competenţa materială de soluţionare aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, norme de competenţă speciale faţă de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, independent de rangul autorităţii emitente a actului contestat.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul demersului judiciar declanşat de reclamantul B. prin Sindicatul Poliţiştilor Europeni "Europol" vizează în principal anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/72157/01.06.2016 şi a Dispoziţiei Şefului Inspectoratului nr. x/10.06.2016, sub aspectul încadrării reclamantului pe funcţia pentru care a promovat concursul, iar ca o consecinţă a anulării acestor acte administrative, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea unui nou ordin şi a unei noi dispoziţii, prin care să îi acorde gradul profesional corespunzător vechimii în specialitatea studiilor absolvite, la stabilirea drepturilor salariale în raport cu funcţia pentru care a promovat concursul şi în raport de corecta încadrare în gradele profesionale aferente vechimii în specialitatea studiilor absolvite, începând cu data emiterii ordinului şi a dispoziţiei conform funcţiei pentru care a promovat concursul şi a gradelor profesionale raportate la vechimea în specialitatea studiilor absolvite şi la plata diferenţelor salariale dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite, din perioada cuprinsă între data emiterii ordinului şi dispoziţiei de încadrare a concursului şi data emiterii ordinului şi a dispoziţiei în raport de funcţia pentru care a promovat concursul şi de corecta încadrare în gradele profesionale aferente vechimii în specialitatea studiilor absolvite.

Calificarea raportului juridic dedus judecăţii este aceea a unui raport de serviciu pe care reclamantul urmăreşte a-l modifica, ceea ce determină, corespunzător, şi solicitarea de anulare a unor acte administrative şi emitere de noi acte care să valorifice, în plan juridic, modificarea pretinsă prin acţiunea formulată în faţa instanţei judecătoreşti.

Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborat cu dispoziţiile art. 5 din Legea privind Statutul funcţionarilor publici nr. 188/1999, reclamantul este funcţionar public cu statut special, iar raportului său de serviciu i se aplică Legea nr. 360/2002, iar în subsidiar Legea nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al raporturilor de serviciu.

Cum Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu indică în mod expres instanţa judecătorească competentă să judece în primă instanţă un litigiu precum cel de faţă, devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcţia publică.

Astfel, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât raportul juridic litigios este grefat pe calitatea reclamantului de funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Dispoziţiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, aşadar, în favoarea tribunalelor, competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispoziţiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competenţă materială a instanţei de judecată stabilită în raport de rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.

Prin urmare, reţinând incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B. prin Sindicatul Poliţiştilor Europeni "Europol" şi pe pârâţii IPJ Timiş şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.