Retribution of retroactive salary differences due to subsequent administrative regularization rendering the initial claim moot

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circustamnele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.04.2017 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI au formulat plângere împotriva refuzului pârâtului Ministerul Justiţiei, de a soluţiona contestaţia prealabilă (expediată către MJ la 06.03.2017) formulată de împotriva Ordinelor de salarizare individuală emise la 22.02.2017 cu nr. x (privind pe reclamantul H.); 402/C/2017 {privind pe reclamanta K.);403/C/2017 {privind pe reclamantul N.); 404/C/2017 {privind pe reclamantul F.);406/C/2017 {privindpe reclamanta G.); 408/C/2017 {privind pe reclamanta E.); 395/C/2017 {privind pe reclamantul A.); 393/C/2017 {privind pe reclamanta D.); 394/C/2017 (privind pe reclamantul C.); 397/C/2017 (privind e reclamanta O.); 398/C/2017 {privind pe reclamanta P.); 399/C/2017 (privind pe reclamantul B.); 400/C/2017 (privind pe reclamanta I.); 401/C/2017 (privind pe reclamanta L.); 485/C/2017 (privind pe reclamanta J.) şi nr. 486/C/2017 (privind pe reclamanta M.) şi, pe cale de consecinţă, să se dispună:

- anularea parţială a ordinelor de salarizare individuale mai sus enunţate;

- Obligarea pârâtei să emită noi ordine de salarizare pentru fiecare reclamant, în parte cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015

- în subsidiar, în măsura în care se va considera că în cadrul întregii familii ocupaţionale JUSTIŢIE nu erau în plată la data de 09.04.2015 salarii cuprinzând indemnizaţii de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, vă rugăm să aveţi în vedere existenţa în plată la acel moment a unor indemnizaţii de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 347 RON sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 3903 din data de 24.10.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI.

A anulat parţial Ordinele Ministrului Justiţiei nr. x, 402/C/2017, 403/C/2017, 404/C/2017, 406/C/2017, 408/C/2017, 395/C/2017, 393/C/2017, 394/C/2017, 397/C/2017, 398/C/2017, 399/C/2017, 400/C/2017, 401/C/2017, 485/C/2017, 486/C/2017 în privinţa reclamanţilor menţionaţi în cuprinsul acestuia, în partea ce priveşte elementele componente ale venitului total brut ce nu corespund nivelului maxim recunoscut de lege.

A obligat pârâtul să emită pentru toţi reclamanţii ordinele individuale de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizaţiei cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând din 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere legea nr. 293/2015.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 3903 din data de 24.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.

Prin motivele de recurs se arată că, la data de 21.12.2016 a fost emis Ordinul MJ nr. 4680 în baza art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales, ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin Decizia nr. 794/2016 Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 3 alin. (1)1 - 14 din O.U.G. nr. 57/2015, alineate care au fost introduse prin O.U.G. nr. 43/2016. În soluţionarea excepţiei, Curtea a respins, ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 alin. (14) din O.U.G. nr. 57/2015, ca neîntemeiată excepţia art. 3 alin. (1)1 - 13 din O.U.G. nr. 57/2015 şi a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, stabilind că nivelul maxim trebuie să includă şi drepturile obţinute prin hotărâri judecătoreşti, fiind respinse celelalte aspecte.

Pe de altă parte, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie:

"Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

Neretroactivitatea deciziilor a fost subliniată chiar prin decizia nr. 839/2009 a Curţii Constituţionale dar şi prin alte decizii ale Curţii.

Ţinând cont de stabilirea unei noi indemnizaţii de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON folosită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii a fost emis OMJ nr. 219/C/01.02.2017 care a modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia, prevăzându-se că:

"începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...).". Totodată, potrivit art. 2 din OMJ nr. 219/2017, indemnizaţiile de încadrare lunare rezultate din aplicarea art. 1 se plătesc începând cu luna februarie 2017, pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, urmând ca, după efectuarea calculelor în vederea stabilirii diferenţelor şi asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei, să fie plătite şi diferenţele rezultate pentru perioada anterioară.

În consecinţă, faţă de textele legale invocate şi având în vedere că valoare de referinţă sectorială de 405 RON a fost folosită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii din data de 1 octombrie 2016 şi totodată, în conformitate cu art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, se poate observa că reclamanţii nu au niciun temei legal pentru a pretinde aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON de la 09.04.2015, în condiţiile în care această valoare de referinţă a fost folosită, deci era în plată, din data de 01.10.2016.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020.

6. Aspecte procesuale

Prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2020, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, prin emiterea OMJ nr. 2066/C/2018 în care s-a prevăzut că, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, aspect faţă de care şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa atacată.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanţii sunt judecători la Judecătoria Brăila, iar prin ordinele contestate le-au fost stabilite, începând cu data de 01.08.2016, drepturile salariale menţionate în Anexă în dreptul fiecăruia, în aplicarea O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi a prevederilor O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi a prevederilor O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015:

"Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Ulterior, Guvernul a adoptat O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, pe care a publicat-o în Monitorul Oficial al României nr. 673 din 31 august 2016, cu aplicabilitate din aceeaşi zi.

Însă, prin pct. 31 şi 34 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, în cadrul unui control de constituţionalitate a O.U.G. nr. 57/2015, a fost interpretată sintagma "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", respectiv aceeaşi sintagmă folosită şi de Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014.

"31. Astfel, Curtea constată că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. [...]

34. Curtea constată că, în vederea egalizării prevăzute de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică".

Din analiza textelor legale anterior expuse, interpretate prin prisma deciziei Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt general obligatorii, rezultă că este necesară egalizarea drepturilor salariale prin raportare atât la cuantumul maxim al salariilor de bază, cât şi al sporurilor. De asemenea, este de menţionat că nivelul maxim al salariilor de bază şi, respectiv, cel al sporurilor trebuie apreciate cu luarea în considerare a celor două componente existente la orice instanţă din ţară, deoarece Ministrul Justiţiei este ordonatorul principal de credite pentru toate instanţele judecătoreşti.

Astfel, sub aspectul nivelului maxim al salariilor de bază, există în plată la nivel naţional, un număr de judecători care au o valoare de referinţă sectorială (VRS) mai mare decât cea aplicată în cazul reclamanţilor, respectiv o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, în funcţie de care se calculează indemnizaţia de bază.

Întrucât acest element de calcul al indemnizaţiei de bază (VRS) este unic la nivel naţional pentru întregul corp al magistraţilor şi cum valoarea majorată a acestui element a fost recunoscută de către Ministrul Justiţiei, fie şi în urma unor hotărâri judecătoreşti, fiind în plată lunară, este necesară egalizarea drepturilor salariale prin ordinul emis, cu luarea în considerare a cestor elemente componente ale venitului total brut. Aceasta deoarece legea incidentă este de aplicare imediată şi efectivă, nefiind susceptibilă de vreo altă interpretare contrară.

Această concluzie în interpretare se impune cu atât mai mult cu cât, prin considerentele hotărârilor judecătoreşti în cauză, "stabilirea" indemnizaţiei s-a făcut în baza unui act normativ cu aplicabilitate generală, erga omnes (este invocată, în acest sens, majorarea prevăzută de O.U.G. nr. 10/2007), iar nu în baza unor situaţii punctuale şi personale.

Curtea Constituţională a concluzionat în sensul că, efectul neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

În ceea ce priveşte acest nivel maxim, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au invocat o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, iar ca probă au invocat existenţa în plată a unor indemnizaţii majorate conform acestei VRS, la data de 09.04.2015 aşa cum rezultă din Ordinele individuale emise de pârâtă cu nr. x/23.12.2014, y/12.10.2011; z/07.05.2015 şi t/23.12.2014. Cu privire la aceste înscrisuri, care fac referire la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON (anterior majorării de 10% prevăzute de Legea nr. 293/2015), pârâtul nu a exprimat nici un punct de vedere până la închiderea dezbaterilor.

Or, conform dispoziţiilor art. 272 din Codul muncii, aplicabile şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale (cum este cazul corpului profesional al magistraţilor), conform art. 1 alin. (2) din acelaşi cod, din moment ce Legea nr. 284/2010 şi legislaţia specifică acestei categorii profesionale nu conţin dispoziţii specifice derogatorii, "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare".

De asemenea, Înalta Curte constată că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a prevăzut că, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.

Cu privire la acest aspect, se constată că intimaţii-reclamanţi, legal citat, nu au contestat existenţa ordinului emis de către recurentul-pârât şi nici faptul că nu le-ar fi fost achitate de către angajator diferenţele salariale rezultate din aplicarea acestui ordin.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamanţilor şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unor decizii de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare ce li se cuvin, precum şi a diferenţelor salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecinţa respingerii acesteia ca atare.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIŢIEI împotriva sentinţei nr. 3903 din 24 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.