Jurisdiction over appeal against EU funding authority decision: exclusive territorial competence of defendant's seat for public authority plaintiffs

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 30.01.2020, reclamanta S.C. Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management Pentru Progamul Operaţional Infrastructura Mare, a solicitat anularea Notificarii Beneficiarului aferenta unei cereri de rambursare, înregistrată sub numarul x din 18.06.2019 emisă de catre Autoritatea de Management pentru programul Operational Infrastructura Mare din cadrul Directiei Generale Programe Europene Infrastructura Mare a Ministerului Fondurilor Europene şi a Deciziei nr. 1385 din 01 .08.2019 privind solutionarea contestatiei formulate de reclamantă impotriva notificarii nr. x din 18.06.02.2019. Totodată a solicitat să se constate că sumele ce fac obiectul prezentei actiuni constituie cheltuieli eligibile aferenta contractului nr. x din 24.02.2011 din cadrul proiectului Fazarea proiectului "Extinderea si reabilitarea infrastructurii de apa si apa uzata in judetul Dambovita" cod SMIS 214+106221, si ca o consecinta a acestei solutii, pârâta să fie obligată să autorizeze la plata si sa achite catre Compania de Apa Targoviste Dambovita S.A. suma de 2.003.133,66 RON(fata TVA), suma solicitata la rambursare in cuprinsul cererii de rambursare nr. x din 23.05.2019, detaliata la capitolul "Observatii " din "Anexa - Concluzia verificarii cheltuielilor incluse in aceasta cerere", cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat în esenţă că aşa zisele neconformităţi identificate de echipa de control nu duc la declararea cheltuielii ca fiind neeligibilă.

În drept, a invocat prevederile art. 8, 17, 18 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, art. 1270 din C. civ., H.G. nr. 399/2015-

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 1196 din 22.05.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II a - contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti invocată din oficiu, în cauza privind Reclamanta S.C. Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa Sa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea De Management Pentru Progamul Operaţional Infrastructura Mare .

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Prin sentinţa nr. 642 din 06.08.2020, Tribunalul Dîmboviţa, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia privind necompetenţa teritorială a Tribunalului Dâmboviţa, invocată de pârâtă.

În baza art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea 554/2004, a declinat competenţa teritorială exclusivă a cererii având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa S.A. cu sediul în Târgovişte, judeţ Dâmboviţa, x, CUI x în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene- Direcţia Generală Programe Infrastructura Mare- Autoritatea Management pentru Programul Operaţional Infrastructura Mare cu sediul în Bucureşti, sos Ploieşti, nr. 1-1B, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă teritorială între Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea din oficiu a soluţionării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii are ca obiect anularea Notificarii Beneficiarului aferenta unei cereri de rambursare înregistrată sub numarul x din 18.06.2019, emisă de catre Autoritatea de Management pentru programul Operational Infrastructura Mare din cadrul Directiei Generale Programe Europene Infrastructura Mare a Ministerului Fondurilor Europene, şi a Deciziei nr. 1385 din 01 .08.2019 privind solutionarea contestatiei formulate de reclamantă impotriva notificarii nr. x din 18.06.02.2019.

Reclamanta are calitate de autoritate publică asimilată, având în vedere faptul că, deşi este o societate înfiinţată în anul 2007 în baza Legii 31/1990, conform Legii 31/1990, prin reorganizarea vechii regii autonome - RAGC, are capital integral public şi prestează un serviciu de utilităţi publice dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea 51/2006, precum şi de art. 1 alin. (3) din Legea 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, încadrându-se în definiţia operatorului de servicii de utilităţi publice dată de art. 2 lit. g) din această lege privind serviciile comunitare de utilităţi publice.

În condiţiile în care legea specială face trimitere la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, se constată că sub aspectul competenţei teritoriale sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30 iulie 2018, anterior sesizării instanţei - 30 ianuarie 2020), care prevăd expres că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Astfel, sub aspectul competenţei teritoriale, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, întrucât competenţa stabilită de acest text de lege este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamanta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul pârâtului, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În considerarea acestei norme speciale de competenţă teritorială, reţinând că sediul pârâtului este în Bucureşti, în temeiul art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa S.A. şi pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală de Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Infrastructura Mare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.