Exclusive territorial jurisdiction for private parties challenging public finance correction notes under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning exclusive territorial competence to the Iași Court of Appeal (Second Section of Civil, Administrative and Fiscal Litigation), thereby determining that this court was the proper forum to hear the case. The dispute involved an administrative lawsuit filed by a private-law entity against a central public authority, challenging a decision dismissing an appeal against a note establishing financial corrections for operational programs under the convergence objective. The conflict arose because the Iași and Bucharest courts of appeal successively declined jurisdiction; the plaintiff initially filed at the Iași Court of Appeal, which referred the case to the Iași Tribunal based on the plaintiff's status as a victim of an administrative act, while the Iași Tribunal referred it to the Bucharest Tribunal arguing the plaintiff acted as a public authority in the context of a public procurement contract. The High Court ruled that the decisive legal basis was Article 10, paragraph (3), first sentence, of Law No. 554/2004, which establishes that a private physical or legal person must exclusively address the court at its domicile or registered office, overriding any argument that the plaintiff held public authority status due to its contractual role.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2011; Exclusive territorial jurisdiction for private parties challenging public finance correction notes under Law 554/2004: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 25 martie 2019, cu număr de dosar x/2019, reclamanta A. S.A. Iaşi a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructura Mare - AM POS Mediu, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 69516 din 21 septembrie 2018 privind soluţionarea contestaţiei şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa nr. 53397/OMA/20 iulie 2018.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 105 din 18 septembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând totodată, sub aspectul competenţei teritoriale, că reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act emis de o altă autoritate publică, nu în calitate de emitent al actului administrativ contestat şi că, având în vedere că sediul reclamantei, persoană juridică de drept privat, este în Iaşi, competenţa teritorială exclusivă de judecare a cererii aparţine Tribunalului Iaşi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.09.2019, sub nr. dosar x/2019
Prin sentinţa nr. 1499 din 21 decembrie 2019, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că în cauză nu interesează că reclamanta nu este emitent al actului întrucât prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu stabilesc o astfel de condiţie în determinarea competenţei teritoriale, ci doar calitatea de autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, calitate pe care reclamanta o are şi care derivă din contractul de achiziţie publică încheiat şi în legătură cu care au fost constatate neregulile.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07 februarie 2020.
Prin sentinţa civilă nr. 2183 din 19.06.2020, Tribunalul Bucureşti - secţian a II a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti în cauza privind pe reclamanta s.c. A. s.a. Iaşi, şi pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Am Pos Mediu.
A dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Iaşi.
A constatat conflict negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei şi a înaintată dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că, cererea dedusă judecăţii are ca obiect anularea Deciziei nr. 69516 din 21 septembrie 2018 pronunţată în soluţionarea contestaţie formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa nr. 53397/OMA/20 iulie 2018, instanţa fiind învestită în condiţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.
Reclamanta S.C. A. S.A. Iaşi este o persoană juridică de drept privat care a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune formulată în condiţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2011, considerându-se vătămată prin decizia de soluţionare a contestaţiei, neavând calitate de autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, în sensul tezei a doua din art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30 iulie 2018, anterior sesizării instanţei - 25 martie 2019), reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Astfel, sub aspectul competenţei teritoriale, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, întrucât competenţa stabilită de acest text de lege este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamanta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.
În considerarea acestei norme speciale de competenţă teritorială, reţinând că sediul reclamantei este în judeţul Iaşi, în temeiul art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. Iaşi şi pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală de Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.