Competence for labor disputes involving administrative confirmation of professional grades for public sector contractual staff

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, solicitând obligarea acestuia la încadrarea pe funcţia de medic primar în specialitatea cardiologie, începând cu data de 07.09.2015 (data eliberării certificatului de medic primar în specialitatea cardiologie seria x nr. x, eliberat la data de 07.09.2015 cu nr. x, emis în baza Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1071/2015 de confirmare a gradului profesional de medic primar), ca urmare a promovării examenului din sesiunea iunie 2015şi eliberării certificatului de medic primar în specialitatea cardiologie seria x nr. x, eliberat la data de 07.09.2015 cu nr. x emis în baza Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1071/2015 de confirmare a gradului profesional de medic primar, sau începând cu orice altă dată ulterioară de la care ar fi trebui să fie încadrat pe funcţia de medic primar în specialitatea cardiologie conform reglementarilor legale în vigoare, cu acordarea tuturor drepturilor salariale şi a tuturor celorlalte drepturi, corespunzătoare gradului profesional de medic primar.

De asemenea, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la îndreptarea şi rectificarea tuturor documentelor care-l privesc privind încadrarea ca medic specialist în specialitatea cardiologie, începând cu luna noiembrie 2008 până la încadrarea pe funcţia de medic primar,

Ulterior, reclamantul şi-a completat acţiunea, chemând în judecată şi pârâtul Ministerul Sănătăţii, solicitând obligarea acestuia la aprobarea încadrării pe funcţia de medic primar în specialitatea cardiologie, începând cu data de 07.09.2015 (data eliberării certificatului de medic primar în specialitatea cardiologie seria x nr. x, eliberat la data de 07.09.2015).

În susţinerea cererii, reclamantul a arătat în esenţă că îndeplineşte întrutotul condiţiile prevăzute în Ordinul MS 1470/2011 pentru încadrarea pe funcţia de medic primar în specialitatea cardiologie, începând cu data de 07.09.2015 (data eliberării certificatului de medic primar în specialitatea cardiologie seria x nr. x, eliberat la data de 07.09.2015 cu nr. x, emis în baza Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1071/2015 de confirmare a gradului profesional de medic primar, ca urmare a promovării examenului din sesiunea iunie 2015 şi eliberării certificatului de medic primar.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 204 din C. proc. civ., precum şi pe dispoziţiile legale din Codul muncii indicate.

Tribunalul a disjuns cererea completatoare formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, înregistrându-se prezentul dosar nr. x/2019.

Ulterior, Tribunalul a suspendat judecata propriei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului disjuns.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 6722 din 26.11.2019, în dosarul astfel disjuns, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă materială.

A declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 643 din 23 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu.

A declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A suspendat din oficiu judecata şi a înaintat de îndată dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit.

Fără cale de atac.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii (disjunsă din dosarul iniţial nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale), are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la aprobarea încadrării reclamantului A. pe funcţia de medic primar în specialitatea cardiologie, începând cu data de 07.09.2015 (data eliberării certificatului de medic primar în specialitatea cardiologie seria x nr. x, eliberat la data de 07.09.2015).

Din analiza actelor de la dosar rezultă că reclamantul este medic la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, fiind încadrat cu contract de muncă în funcţia de medic specialist începând cu data de 01.01.2008, în anul 2015, a obţinut gradul de medic primar în specialitatea cardiologie prin promovarea examenului, fiind confirmat de Ministerul Sănătăţii prin Ordinul nr. 1071/2015, iar angajatorul Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti a emis Decizia nr. 1789 din 28 august 2019, prin care a încadrat pe reclamant în funcţia de medic primar - specialitatea cardiologie, cu toate drepturile salariale decurgând din această încadrare, de la data emiterii deciziei de încadrare cu noul grad.

Hotărârea de declinare a Tribunalului este întemeiată pe faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 144/2010, Ministerul Sănătăţii este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data sesizării instanţei, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de (…) autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Natura raportului juridic care există între reclamant şi Ministerul Sănătăţii, însă, trebuie stabilită având în vedere că simplul fapt că pârât este o autoritate centrală nu este de natură să atragă, prin el însuşi, competenţa instanţei de contencios administrativ, o autoritate publică nefiind angrenată doar în raporturi de drept administrativ, ci şi de drept civil ori dreptul muncii.

Pentru a fi supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, refuzul de rezolvare a unei cereri presupune ca între petiţionar şi autoritatea căreia i se adresează cererea să existe un raport de drept administrativ, iar cererea să se refere la drepturi şi obligaţii care să facă parte din obiectul unui astfel de raport juridic.

Astfel, reclamantul nu este funcţionar public, ci este personal contractual, angajat cu contract individual de muncă, între el şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti existând un raport de dreptul muncii, între reclamant şi Ministerul Sănătăţii neexistând un raport de drept administrativ, ci unul de dreptul muncii.

După obţinerea examenului, gradul de medic primar trebuie confirmat de Ministerul Sănătăţii, procedură prevăzută de Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1470/2011 din 20 octombrie 2011 de aprobare a criteriilor privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale a personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar.

Din cuprinsul Ordinul nr. 1071/2015 al Ministerului Sănătăţii de confirmare a gradului profesional, rezultă clar că a fost emis în baza prevederilor de dreptul muncii.

Conform Notei la pct. I din Anexa la Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1470/2011 din 20 octombrie 2011 de aprobare a criteriilor privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale a personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar:

a. Gradele profesionale obţinute prin concurs de personalul de specialitate medico-sanitar cu studii superioare de la poziţiile 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 şi 11 se confirmă prin ordin al ministrului sănătăţii.

b. Gradele profesionale obţinute prin concurs de personalul de specialitate medico-sanitar cu studii superioare de la poziţiile 21 şi 22, cu excepţia fizicienilor, se confirmă prin ordin al ministrului sănătăţii.

c. Gradele profesionale de specialist şi principal obţinute prin examen de personalul de specialitate medico-sanitar cu studii superioare de la poziţiile 14, 15, 28, 31, 32 şi 35, inclusiv fizicienii de la poziţiile 21 şi 22, se confirmă prin act administrativ al conducătorului instituţiei publice cu personalitate juridică unde aceştia sunt angajaţi.

Aşadar, pentru medicii care sunt prevăzuţi la poziţia 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 sau 11, gradul profesional se confirmă prin Ordin al Ministrului Sănătăţii, însă nu se face precizarea că această confirmare este act administrativ.

Doar pentru personalul de specialitate medico-sanitar cu studii superioare de la poziţiile 14, 15, 28, 31, 32 şi 35, adică cei care sunt fiziokinetoterapeut, bioinginer medical, terapeut (ceea ce nu e cazul în speţă), se arată expres că gradele profesionale se confirmă prin act administrativ, însă nu al Ministerului Sănătăţii, ci al conducătorului instituţiei publice cu personalitate juridică, ce este o instituţie publică locală.

Prin urmare, nu există nicio prevedere legală expresă în sensul că actul de confirmare a gradului obţinut prin examen de un medic este act administrativ, iar pe de altă parte raportul stabilit între reclamantul personal contractual şi Ministerul Sănătăţii este un raport de dreptul muncii şi nu unul de drept administrativ, astfel încât competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze revine Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Ministerul Sănătăţii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflite de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.