High Court declines jurisdiction over party's challenge to Electoral Bureau seat-filling procedure; sends case to Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra excepţiei de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 septembrie 2020, reclamantul A., reprezentat de B. în calitate de preşedinte, în baza art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a chemat în judecată Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020, în calitate de pârât, şi a solicitat anularea (în parte) a Hotărârii nr. 77 privind constituirea birourilor electorale ale secţiilor de votare, emisă de pârâta Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020 la data de 04.09.2020. De asemenea, a solicitat suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii în anulare.

În motivarea cererii, a arătat că prezenta cerere tinde la anularea alin. (2) şi (3) ale art. 5 din cadrul hotărârii. Împotriva hotărârii atacate au fost depuse întâmpinări de către filialele/organizaţii ale A., însă au fost respinse ca neîntemeiate prin Hotărârea Biroului Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020 nr. 93/14.09.2020.

A arătat reclamantul că prin alin. (2) şi (3) ale art. 5 din cadrul Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 77/04.09.2020 a fost depăşit cadrul legal incident în materie, aflându-se astfel în faţa unei adăugări la lege. Cadrul legal cu privire la constituirea birourilor electorale ale secţiilor de votare este reprezentat de art. 30 din cadrul Legii nr. 115/19.05.2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi de art. 4 din cadrul Legii nr. 135/16.07.2020 privind stabilirea datei alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2020, precum şi a unor măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a acestora.

Cele două texte legale menţionate anterior prezintă în detaliu modul în care este stabilită componenţa birourilor electorale ale secţiilor de votare, în patru etape, menite să asigure o reprezentare corectă în cadrul acestora a tuturor partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale sau organizaţiilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la procesul electoral. Astfel, fiecare etapă este menită să asigure criterii obiective pentru completarea componenţei birourilor electorale ale secţiilor de votare, scopul acestora fiind asigurarea unei diversităţi cât mai mari, astfel încât procesul electoral să fie unul cât mai democratic şi transparent şi să nu planeze niciun fel de suspiciuni asupra acestuia.

A mai susţinut reclamantul, din analiza textelor legale, că acestea nu menţionează faptul că un partid politic, o alianţă politică sau o alianţă electorală care are deja desemnat un reprezentant în biroul electoral al unei secţii de votare în urma uneia dintre aceste etape poate veni în continuare pentru a avea reprezentanţi desemnaţi şi în cadrul etapelor subsecvente. Acest lucru este subliniat de faptul că textele legale nu impun o limită a numărului de reprezentanţi ai unui participant la procesul electoral în cadrul birourilor electorale ale secţiilor de votare, un astfel de scenariu nefiind luat în seamă de legiuitor.

Or, Hotărârea nr. 77/2020 a Biroului Electoral Central menţionează expressis verbis că, în măsura în care un partid politic, o alianţă politică sau o alianţă electorală are deja un reprezentant numit în biroul electoral al secţiei de votare, poate participa şi la următoarele etape, urmând să aibă mai mulţi reprezentanţi în biroul electoral respectiv. Mai mult decât atât, Hotărârea nr. 77/2020 menţionează şi un număr maxim de reprezentanţi pe care un participant la procesul electoral îl poate avea în biroul electoral al secţiei de votare, 3, în condiţiile în care textul legal care stă la baza hotărârii nu cuprinde o astfel de menţiune.

Biroul Electoral Central nu are şi nu poate avea atribuţii de legiferare, rolul acestuia fiind cel menţionat la art. 39 alin. (1) lit. c) din cadrul Legii nr. 115/2015.

Mai mult decât atât, prin Hotărârea nr. 77/2020 adoptată de Biroul Electoral Central se creează premisele ca birourile electorale ale secţiilor de votare să fie ocupate în exclusivitate de partidele care participă în primele 3 etape de desemnare a reprezentanţilor în acestea, lăsând astfel cea de-a patra etapă fără conţinut. Acest fapt contravine ideii de a asigura o reprezentare cât mai largă a participanţilor la procesul electoral în birourilor electorale şi scade totodată transparenţa acestui proces.

Faţă de aceste susţineri, Biroul Electoral Central a argumentat, prin Hotărârea nr. 93/2020 faptul că "partidele politice care îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 135/2020, respectiv cele care au grup parlamentar în ambele Camere ale Parlamentului şi care participă la alegeri în circumscripţia electorală respectivă, îndeplinesc în mod evident şi condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (3) şi (4) din aceeaşi lege", acestea având astfel vocaţie de a desemna reprezentanţi şi în următoarele două etape.

Reclamantul a apreciat ca fiind invalide argumentele aduse de Biroul Electoral, întrucât Hotărârea nr. 77/2020 conţine prevederi care adaugă în mod nepermis la normele electorale, acordând noi drepturi şi favorizând o parte a participanţilor la procesul electoral, în defavoarea altora, în totală contradicţie cu intenţia legiuitorului şi cu principiile electorale.

Mai mult decât atât, referitor la instituirea unui număr maxim de reprezentanţi ai unui partid politic, alianţă politică sau alianţă electorală în cadrul birourilor electorale ale secţiilor de votare, Biroul Electoral Central susţine, prin Hotărârea nr. 93/2020, că acest lucru se află "în consonanţă cu necesitatea de a da efect util prevederilor art. 15 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 208/2015", care stabileşte că un partid politic, o alianţă politică sau o alianţă electorală nu poate avea mai mult de 3 reprezentanţi într-un birou electoral al unei secţii de votare.

Nici această argumentaţie a Biroului Electoral Central nu poate fi considerată ca fiind validă, întrucât (i) Legea nr. 208/2015 reglementează organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor, singura trimitere la această lege în cadrul legal care reglementează alegerile locale este cea de la art. 30 alin. (2) din cadrul Legii nr. 115/2015, în care se menţionează că "desemnarea preşedinţilor birourilor electorale ale secţiilor de votare şi a locţiitorilor acestora se efectuează potrivit Legii nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare" şi (ii) chiar dacă această prevedere ar fi considerată valabilă, pentru a fi în "consonanţă" cu principiile electorale, ea ar trebui interpretată în sensul în care, dacă după parcurgerea întregului proces de desemnare a reprezentanţilor în birourile electorale ale secţiilor de votare mai există locuri vacante în acestea, atunci procesul se reia pentru completarea acestor locuri, limita de 3 reprezentanţi fiind aplicabilă în această situaţie.

Orice interpretare diferită faţă de cea menţionată la punctul (ii) anterior nu face decât ca, în practică, să lase fără conţinut cea de-a patra etapă a procesului de desemnare a reprezentanţilor în birourile electorale ale secţiilor de votare, aşa cum a arătat, fiind astfel contrară normelor şi principiilor electorale.

II Excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

La primul termen de judecată, din data de 17.09.2020, Înalta Curte, verificându-şi din oficiu necompetenţa materială, potrivit dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., a invocat excepţia de necompetenţă materială, asupra căreia se va pronunţa cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 131, art. 132 şi art. 248 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, anularea (în parte) a Hotărârii nr. 77/04.09.2020 privind constituirea birourilor electorale ale secţiilor de votare emisă de pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020 şi suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii în anulare.

Prin Hotărârea nr. 77/04.09.2020, Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2002 a stabilit procedura de constituire a birourilor electorale ale secţiilor de votare. Dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (3) din Hotărârea nr. 77/04.09.2020 prevăd modalitatea de completare a birourilor electorale ale secţiilor de votare cu reprezentanţii partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale sau ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă Ia alegeri în circumscripţia electorală respectivă, în etape.

Prin Hotărârea nr. 93/14.09.2020, Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2002 a respins, ca neîntemeiate, întâmpinările formulate împotriva Hotărârii nr. 77/04.09.2020.

Raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., care reglementează competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Cererea de chemare în judecată nu constituie recurs declarat împotriva hotărârilor curţilor de apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recurs în interesul legii sau cerere pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept. De asemenea, deşi, potrivit art. 97 pct. 4, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, cererea de chemare în judecată nu constituie o cerere dată prin lege în competenţa sa

Hotărârea nr. 77/04.09.2020, a cărei anulare în parte se solicită, a fost emisă de Biroul Electoral Central în baza dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuţii: (...) c) urmăreşte şi asigură respectarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul ţării; asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora; (…) (4) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Biroul Electoral Central emite hotărâri care se aduc la cunoştinţă în şedinţă publică şi prin orice mijloc de publicitate. Hotărârile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate birourile electorale din ţară, precum şi pentru toate organismele cu atribuţii în materie electorală, de la data aducerii la cunoştinţă în şedinţă publică".

Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali nu prevăd competenţa Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cererilor de anulare a hotărârilor emise de Biroul Electoral Central în temeiul acestor dispoziţii. Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este prevăzută de dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte contestaţiile asupra modului de organizare şi asupra componenţei Biroului Electoral Central.

În raport de temeiul juridic invocat prin cererea de chemare în judecată şi obiectul acesteia, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Cum prin legea specială nu se prevede altfel, competenţa materială de soluţionare a prezentei cereri de chemare în judecată revine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

În ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru aceste motive, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială este de ordine publică şi trebuie invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. instanţa de judecată sesizată este obligată din oficiu să verifice şi să stabilească dacă este competentă general, material şi teritorial să judece pricina şi să stabilească instanţa judecătorească competentă, raportat la dispoziţiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal constată că nu este competentă material să soluţioneze cauza, va admite excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi va declina competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 77/4.09.2020 emisă de Biroul Electoral Central, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu aplicarea art. 135 alin. (2) din C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Declină competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 77 din 4 septembrie 2020 emisă de Biroul Electoral Central, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.