Heavy water take-over and compensation: negative jurisdictional conflict between civil and administrative sections

Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, la data de 30.03.2016, reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare RA Drobeta Turnu Severin- în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Energiei, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Sociale şi Ministerul Afacerilor Interne, obligarea pârâţilor la preluarea apei grele produsă de Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare până la data de 30.06.2015 în conformitate cu actele normative emise de Guvernul României şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 249.760.733,55 RON, fără TVA, reprezentând c/valoare apa grea produsă de Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare până la 30.06.2015 şi nepreluată până la data formulării cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa nr. 262/2016 din 15 septembrie 2016 a Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 7966 din 15 decembrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 5113 din 18 septembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pretenţiile deduse judecăţii izvorăsc din nerespectarea de către pârâţi, autorităţi publice centrale, a unor obligaţii prevăzute de lege, astfel încât văzând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 137 din 7.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în contradicţie cu reţinerile Tribunalului, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, litigiul cu care reclamanta a învestit instanţa este un litigiu patrimonial, care are două capete de cerere prin care se solicită, pe de o parte, obligarea pârâţilor la preluarea apei grele produsă de Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare până la data de 30.06.2015, în conformitate cu actele normative emise de Guvernul României, şi, pe de altă parte, obligarea acestora la plata sumei de 249.760.733,55 RON fără TVA, reprezentând contravaloare apă grea produsă de Regia Autonomă pentru activităţi nucleare până la data de 30.06.2015 şi nepreluată.

Astfel, Curtea a reţinut că reclamanta nu a formulat niciun capăt de cerere prin care să se solicite obligarea pârâţilor la emiterea vreunui act administrativ, astfel încât caracterul patrimonial al litigiului se stabileşte, cu respectarea principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ. şi a limitelor sesizării instanţei, raportat la cele două capete de cerere formulate, prin care se solicită obligarea pârâţilor la preluarea apei grele şi la plata contravalorii acesteia de 249.760.733,55 RON, fără TVA.

În consecinţă, Curtea a apreciat că este pe deplin aplicabilă acestui litigiu norma de competenţă materială şi teritorială expres reglementată de art. 12 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, care stabileşte competenţa materială şi teritorială de soluţionare, în primă instanţă, a litigiilor patrimoniale în care este parte Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În ceea ce priveşte determinarea competenţei funcţionale, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 82/1992, în conformitate cu care "Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale desfăşoară activităţi cu caracter comercial de vânzare-cumpărare la intern şi de import-export pentru acumularea şi împrospătarea stocurilor, precum şi pentru valorificarea produselor care se scot din nomenclator sau care depăşesc nivelul maxim al stocurilor şi a celor ce devin disponibile ca urmare a actualizării periodice a structurii sortimentale, preţurile fiind stabilite prin negociere sau licitaţie".

Având în vedere aceste dispoziţii legale, Curtea a apreciat că revine secţiei a VI-a civilă a Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema competenţei materiale a instanţei de soluţionare a cauzei, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cauza, întotdeauna instanţa trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune de drept comun, având ca obiect obligaţia de a face şi pretenţii. Înalta Curte reţine că reclamanta nu a învestit instanţa cu analiza vreunui act administrativ tipic sau asimilat ori cu pretenţii rezultând dintr-un contract administrativ sau din aplicarea unei taxe, impozit sau TVA, astfel încât litigiul dedus judecăţii nu poate fi încadrat în materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci este un litigiu ce vizează pretenţii de drept comun, nefiind aplicabile în cauză dispoziţiile legii speciale a contenciosului administrativ şi fiscal.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, în conformitate cu care "Litigiile patrimoniale în care figurează ca parte Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale ori o unitate din subordinea acesteia se judecă în primă instanţă de Tribunalul Municipiului Bucureşti."

Astfel, văzând şi normele de competenţă stabilite de art. 98 din C. proc. civ., Înalta Curte va soluţiona conflictul negativ de competenţă ivit în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare RA Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Energiei, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Sociale şi Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2019.