Nullity of civil appeal for failure to invoke statutory cassation grounds in public funding repayment dispute

Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.06.2013, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 22.294,73 RON reprezentând finanţare încasată necuvenit în baza contractului de finanţare nr. x/08.06.2011 şi la plata dobânzilor de întârziere începând cu data de 19.01.2013 în valoare de 0,1 % pe zi de întârziere din suma datorată, până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei la plata comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor.

Prin sentinţa civilă nr. 3677 din 22.11.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei de interes în formularea cererii şi a fost respinsă cererea reclamantului ca lipsită de interes.

Prin decizia nr. 3274 din 22 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admis recursul reclamantului şi a fost casată sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1284 din 15 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte cererea reclamantului, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 22.294,73 RON reprezentând finanţare încasată necuvenit şi a unei majorări de întârziere începând cu data de 19.01.2013 în valoare de 0,1 % pe zi de întârziere din suma datorată, până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei la plata comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta S.C. A. S.R.L., arătând că obligaţia de restituire a sumei de 22.294,73 RON este perfect legală, sumă pe care o datorează, însă referitor la plata penalităţilor de întârziere consideră că acestea nu sunt stabilite în mod legal de instanţa de fond.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-reclamant a solicitat anularea recursului ca nemotivat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

2.1.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. d) C. proc. civ., excepţie invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare:

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înţelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ci şi dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.

În cauză, analizând cererea de recurs şi susţinerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurenta nu a invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanţe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de acest text de lege.

În consecinţă, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1284 din 15 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2019.