Inadmissibility of cassation against irrevocable tacit approval ruling for pharmacy license

Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea introdusă la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.04.2016, reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătăţii, solicitând să se constate aprobarea tacită a cererii înregistrate la ministerul pârât cu nr. x/15.12.2015, privind autorizarea unei farmacii comunitare, înfiinţată în mediul urban, prin excepţie de la criteriul demografic, să fie obligat pârâtul să elibereze documentul oficial autorizaţie de funcţionare, iar în cazul în care Ministerul nu îndeplineşte obligaţia de emitere a autorizaţiei de funcţionare, să fie obligat conducătorul autorităţii la plata unei amenzi judiciare reprezentând 20% din salariul minim pe economie pentru fiecare zi de întârziere.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 94/2016 din 22 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamanţilor.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs S.C. A. S.R.L. şi B., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentele au arătat că dacă intimatul şi-ar fi îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2003, recurentele-reclamante ar fi completat documentaţia depusă pentru emiterea autorizaţiei solicitate în termenul prevăzut de lege.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar Ministerul Sănătăţii a solicitat respingerea recursului, arătând faptul că în cazul dedus judecăţii nu poate fi vorba de o încălcare sau aplicare greşită a normelor prevăzute de art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2003, având în vedere faptul că dispoziţiile legale în baza cărora recurentele au formulat cererea de autorizare a unei farmacii comunitare înfiinţată în mediul urban, într-un centru comercial, prin excepţie de la criteriul demografic, erau abrogate de dispoziţiile art. I din O.U.G. nr. 130/2010 privind modificarea Legii farmaciei.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte va respinge calea de atac exercitată în cauză, ca inadmisibilă, pentru argumentele ce urmează.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din acelaşi cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, a constatat că temeiul de drept al cererii introductive este reprezentat de O.U.G. nr. 27/2003, care reglementează procedura aprobării tacite ca modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizaţiilor de către autorităţile administraţiei publice.

Înalta Curte reţine că în situaţia în care persoana interesată de emiterea sau reînnoirea autorizaţiilor de către autorităţile administraţiei publice se adresează instanţei de judecată cu solicitarea de a se constata aprobarea tacită, litigiul se soluţionează, potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003, printr-o hotărâre irevocabilă.

În raport cu dispoziţiile procedurale enunţate, care sunt de strictă interpretare, Înalta Curte reţine că împotriva unei hotărâri prin care se soluţionează cererea de constatare a aprobării tacite nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Înalta Curte nu poate accepta teza recurenţilor privind legalitatea căii de atac aşa cum este prevăzută de prevederile art. 6 din CEDO.

Dispozitiile O.U.G. nr. 27/2003 oferă persoanei vătămate interesate posibilitatea de a solicita instanţei să constate aprobarea tacită, iar cererea se examinează de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială. Caracterul irevocabil al hotarârilor pronunţate este justificat de necesitatea soluţionării acestor cereri cu celeritate.

Instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalitatea de exercitare a căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului, iar principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea celor interesati de a le exercita, în condiţiile stabilite prin lege. Astfel, nici menţiunea instanţei de fond în sensul că hotărârea este supusă recursului nu deschide calea de atac pentru recurenţii din cauza de faţă.

Înalta Curte reţine că accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti, iar dreptul la două grade de jurisdicţie este prevăzut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale exclusiv în materie penală, nicidecum administrativă.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac împotriva sentinţei recurate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Astfel, văzând dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, şi constatând că hotărârea atacată în cauza de faţă nu poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte va respinge calea de atac exercitată în cauză, ca inadmisibilă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva sentinţei nr. 94/2016 din 22 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2019.