Eligibility of project management salaries under Law No. 284/2010 and preclusion by prior administrative acts.

Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.05.2015, reclamanta Comuna Floreşti în contradictoriu cu Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Bucureşti- Ilfov; Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Centru, Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSDRU a solicitat: anularea în parte a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 7188/07.08.2014 emise de pârâta de rând 1, în ce priveşte decizia de declarare a neeligibilităţii şi respingerea la rambursare a cheltuielilor în sumă de 33.998 RON; anularea deciziei de respingere a obiecţiunilor reclamantei şi de menţinere a deciziei de declarare ca neeligibile şi respingerea la rambursare a cheltuielilor în sumă de 33.998 RON, consemnată în minuta întâlnirii de conciliere nr. 223/SICE/18.11.2014; obligarea pârâtelor de rând 1 şi 2 la emiterea unei decizii de validare a cheltuielilor în sumă de 33.998 RON; obligarea pârâtei de rând 3 la rambursarea efectivă a sumei de 33.998 RON către reclamantă; anularea în parte a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 9286/06.10.2014 emise de pârâta de rând 1, în ce priveşte decizia de declarare ca neeligibile şi respingerea la rambursare a cheltuielilor în sumă de 106.920 RON; anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 33/07.11.2014 emise de pârâta de rând 1 având nr. de înregistrare la aceasta 11158/17.11.2014; obligarea pârâtelor de rând 1 şi 2 la emiterea unei decizii de validare a cheltuielilor în sumă de 106.920 RON; obligarea pârâtei de rând 3 la rambursarea efectivă a sumei de 106.920 RON către reclamantă; anularea în parte a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 849/03.02.2015 emise de pârâta de rând 1, în ce priveşte decizia de declarare ca neeligibile şi respingerea la rambursare a cheltuielilor în sumă de 109.652 RON; obligarea pârâtelor de rând 1 şi 2 la emiterea unei decizii de validare a cheltuielilor în sumă de 109.652 RON; obligarea pârâtei de rând 3 la rambursarea efectivă a sumei de 109.652 RON către reclamantă; obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 224/2016 din 13 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Comuna Floreşti, fiind criticată sentinţa atacată şi solicitânu-se, în principal, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii formulate, iar, în subsidiar, casarea sentinţei atacate cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recurenta a prezentat situaţia de fapt a cauzei şi a arătat că problema juridică dedusă judecăţii în prezenta cauză este în ce măsură este legală respingerea solicitărilor de rambursare a cheltuielilor cu salariile echipei de management a proiectului, efectuate de recurentă conform cererii de finanţare aprobate de pârâte şi conform contractului de finanţare încheiat de acestea, motivat de pretinsa încălcare a art. 34 din Legea nr. 284/2010. Această încălcare ar consta în faptul că salariile acordate membrilor UMP angajaţi de recurenta-reclamantă ar fi superioare pragului valoric impus de acest text de lege.

Recurenta a precizat că deciziile pârâtei de rang 1 de declarare a acestor cheltuieli ca neeligibile sunt vădit nefondate şi nelegale.

Astfel, recurenta a arătat că actele administrative atacate prin acţiunea dedusă judecăţii sunt contrare unor acte administrative anterioare, arătându-se că cheltuielile ce fac obiectul speţei au fost declarate eligibile prin acte administrative neatacate, intrate în circuitul civil.

S-a arătat că dreptul OIR POSDRU de a analiza caracterul eligibil al unor cheltuieli, în etapa implementării proiectului, nu este un drept absolut. Recurenta a precizat că există două limite în interiorul cărora trebuie să se realizeze analiza eligibilităţii şi anume: normele legale incidente şi actele administrative anterioare, C. proc. civ. efecte cu privire la chestiunea respectivă, argumentând faptul că reanalizarea eligibilitării cheltuielilor nu poate fi făcută în abstract, ci doar în limitele actelor administrative anterioare.

Recurenta a arătat că cheltuielile în discuţie nu încalcă prevederile art. 34 din Legea nr. 284/2010, solicitând să se constate că nu este incident în cauza dedusă judecăţii. S-a arătat că una dintre condiţiile esenţiale pentru incidenţa art. 34 este ca membrii UMP să fi fost, anterior numirii lor în această calitate, angajaţi ai instituţiei publice beneficiare a proiectului. De asemenea, s-a precizat că textul vorbeşte de o majorare procentuală (cu până la 75%) a veniturilor salariale, urmare a nominalizării în UMP. S-a arătat că toţi membrii UMP din speţă au fost angajaţi exclusiv pentru implementarea proiectului şi nu erau anterior angajaţii recurentei.

Recurenta a susţinut că nelegalitatea actelor atacate rezultă şi din valoarea cheltuielilor respinse la rambursare.

1.4. Apărările intimatului

În cauză intimatul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Regiunea Bucureşti-Ilfov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, intimatul Ministerul Finanţelor a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând cu prioritate cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de fond nu respectă rigorile prevăzute de lege, având în vedere argumentele ce urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, întrucât a omis a se pronunţa cu privire la chestiuni de fapt şi probleme de drept care au fost supuse judecăţii.

În acest sens, prima instanţă, pe de o parte, nu a răspuns argumentului esenţial al recurentei-reclamante referitor la existenţa unor acte administrative anterioare în care se afirma că cheltuielile ce fac obiectul speţei au fost declarate eligibile prin acte administrative neatacate, intrate în circuitul civil.

De asemenea, instanţa de fond a omis a se pronunţa asupra argumentelor recurentei-reclamante referitoare la inaplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 284/2010, însuşindu-şi în mod necritic punctul de vedere al autorităţii pârâte.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părţilor dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-au formulat au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aspect în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâtă şi la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Comuna Floreşti împotriva sentinţei civile nr. 224/2016 din 13 iulie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2019.