Rural Development Financing: Ineligibility of Project Due to Non-Functional Installation at Contractual Deadline and Absence of Obligation for Additional On-Site Inspections

Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea deciziei E 190 din 29.01.2006 şi obligarea pârâtei la plata contravalorii contractului de finanţare x din data de 6 mai 2014, în cuantum de 880.449 RON, reprezentând finanţare nerambursabilă, actualizată cu dobânda legală de la data introducerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată, iar, în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii privind refuzul plăţii sumei de 880.449 RON cu sancţiunea aplicării unei penalizări de 2% aplicabilă la valoarea eligibilă nerambursabilă a proiectului.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 223/2016 din 07 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea reclamantei ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

S-a arătat că singura vizită pe teren a fost efectuată la data de 14.12.2015, adică ulterior datei prevăzute pentru finalizarea proiectului, aceasta constituind singura acţiune întreprinsă de intimată pentru verificarea pe teren a proiectului. S-a arătat că motivul real pentru declararea ca neeligibil a proiectului este numai faptul că instalaţia de producţie nu era funcţională la momentul vizitei pe teren, efectuate post-implementare, recurenta arătând că intimata nu a făcut nicio referire la faptul că puterea motoarelor era superioară celei aprobate, aşa cum rezultă din decizia emisă de intimată şi supusă controlului judiciar.

Recurenta a susţinut că întârzierile în implementarea proiectului s-au datorat în mare parte atitudinii culpabile a intimatei.

Recurenta a arătat că procedurile de achiziţie a proiectului au vizat trei domenii, respectiv servicii de management, instalaţie de energie regenerabilă şi instalaţia propriu-zisă de producţie peleţi, cu toate componentele acesteia. În ceea ce priveşte primele două proceduri de achiziţii nu au fost solicitate clarificări, fiind declarate eligibile, recurenta susţinând că intimata trebuia să ramburseze sumele de bani aferente acestor achiziţii, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.

Recurenta a arătat că ulterior implementării proiectului circumstanţele de fapt au condus la necesitatea reamplasării utilajelor, fără modificarea substanţială a obiectului contractului, ceea ce nu constituie temei pentru rezilierea contractului de către pârâtă. Recurenta susţine că din probele administrate rezultă că la momentul instalării utilajelor erau montate toate cele 3 buncăre şi amplasate toate elementele instalaţiei.

De asemenea, s-a arătat că recurenta şi-a îndeplinit obligaţia de a angaja pe o perioadă nedeterminată un număr de 8 angajaţi, toţi provenind din mediul rural, iar declararea proiectului ca neeligibil îi creează recurentei dificultăţi financiare, aspect care contravine cauzei şi scopului contractului de finanţare.

Recurentul a criticat faptul că intimata a schimbat regulile jocului în timpul jocului, respectiv a introdus obligativitatea achiziţionării utilajelor prin sistemul electronic de achiziţii publice după semnarea contractului dintre recurentă şi intimată, ceea ce a dus din nou la prelungirea perioadei în care se putea implementa proiectul.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată în cauză Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii atacate.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. A. S.R.L. a supus controlului judiciar decizia E 190 din 29.01.2006 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în soluţionarea contestaţiei formulte de reclamantă împotriva Notificării beneficiarului nr. 24385/21.12.2015 şi obligarea acesteia la plata contravalorii contractului de finanţare încheiat între părţile cauzei.

Instanţa de primă jursidicţie în soluţionarea acţiunii introductive a reţinut faptul că în baza contractului de finanaţare reclamanta s-a obligat la construirea unei hale şi dotarea acesteia cu echipamentele necesare unei instalaţii de producţie pereţi alimentată din energie regenerabilă constând în energie eoliană prin montarea unor turbine eoliene şi de energie solară şi a unor panouri fotovoltaice.

Implementarea proiectului a fost prevăzută pe o perioadă de 17 luni, dar nu mai târziu de 17 09.2015 cu posibilitate de prelungire a duratei de execuţie până la data de 31.12.2015.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a formulat cerere de plată care a fost respinsă prin Notificarea nr. x din 21.12.2015, pe motiv că au fost identificate motoare de o putere mai mare, la cele trei benzi transportatoare şi la transportatorul elicoidal. De asemenea, cererea de plată a fost respinsă întrucât s-a reţinut că nu s-au identificat plăcuţele matricole ale maşinii de ambalat verticală şi morii cu ciocanul, iar cu privire la buncăre s-a constatat că unul din buncăre nu era montat, în vreme ce altul nu a fost identificat, cât şi faptul că separatorul magnetic, ciclonul şi ţevile suflate nu sunt montate. S-a consemnat că instalaţia nu este pusă în funcţiune şi cu toate acestea prezintă semne de uzură fizică.

Instanţa de fond a apreciat că susţinerile reclamantei nu au relevanţă în aprecierea eligibilităţii sale, având în vedere că pentru a beneficia de obţinerea finanţării era obligată să implementeze proiectul în conformitate cu contractul de finanţare, văzând dispoziţiile art. 1 din contract, care specifică că cererea de finanţare depusă de beneficiar împreună cu toate documentele anexate face parte din contract şi este obligatorie pentru beneficiar pe întreaga perioadă de valabilitate, acesta obligându-se să execute proiectul în conformitate cu descrierea cuprinsă în cererea de finanţare.

Instanţa de primă jurisdicţie a constatat că specificaţiile referitoare la puterea motoarelor nu au o semnificaţie tehnică aparte, însă orice modificare a instalaţiei trebuia făcută cu acordul autorităţii contractante, beneficiarul fiind astfel obligat să se asigure de respectarea întocmai a tuturor specificaţiilor tehnice menţionate în proiect şi în documentaţia anexă.

Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că în conformitate cu actul adiţional nr. x, art. 2 la contractul de finanţare, data de 30.10.2015 reprezenta data limită până la care se putea depune cererea de plată, moment în care investiţia trebuia finalizată şi funcţională, situaţie care a fost infirmată cu ocazia controlului la faţa locului, întrucât instalaţia nu era funcţională. A reţinut instanţa că o nouă vizită la faţa locului din partea autorităţii pârâte nu se impunea, pentru că instalaţia nu a fost pusă în funcţiune până la termenul limită menţionat în contract.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a reţinut că sancţiunea primită nu poate fi înlocuită, pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile paragrafului 6 al art. 3 pct. 2 din Ghidul solicitantului, aferent măsurii 312, întrucât durata de execuţie a contractului de finanţare ar fi putut fi prelungită la solicitarea beneficiarului până la data limită de 31.12.2015, însă nu a fost formulată o cerere a beneficiarului în acest sens, iar solicitarea reclamantei de înlocuire a sancţiunii declarării contractului de finanţare ca neeligibil cu sancţiunea aplicării unei penalizări de 2% nu este posibilă.

Având în vedere că cheltuielile sunt eligibile doar în condiţiile în care respectă termenele şi condiţiile stabilite în contractul de finanţare şi constatând că reclamanta nu a respectat aceste condiţii şi termene, instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea.

Instanţa de control judiciar analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la soluţia instanţei de fond, reţine că aceste critici nu pot fi primite şi vor fi respinse ca nefondate având în vedere argumentele ce urmează.

Criticile aduse cu privire la interpretarea şi analizarea probelor administrate nu pot fi primite de Înalta Curte având în vedere că motivele de casare prevăzute de dispoziţiile legale au în vedere numai motive de nelegalitate, fără a se putea face aprecieri asupra modului de interpreetare a mijloacelor de probă utilizate de instanţă în stabilirea situaţiei de fapt a cauzei.

Înalta Curte reţine că accesarea sprijinului financiar nerambursabil pentru fiecare din măsurile din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, aprobat prin Decizia Comisiei Europene C(2008) nr. 3831/16 iulie 2008, se realizează prin încheierea de contracte de finanţare între AFIR şi solicitanţii selectaţi pentru finanţare, iar în cauza dedusă judecăţii a fost încheiat contractul de finanţare nr. x.

Înalta Curte reţine că principalul motiv pentru care a fost refuzată plata tranşei 1 pentru recurenta-reclamantă a fost faptul că la momentul vizitei pe teren instalaţia de peleţi nu era funcţională, fapt care nu a fost contestat de recurentă, ci aceasta a adus argumente cu privire la motivele pentru care instalaţia nu funcţiona.

Or, neregula în acest caz a fost aceea că bunurile nu erau montate şi puse în funcţiune la data vizitei pe teren, ceea ce conform procedurii de autorizare plăţi duce la neautorizarea cheltuielilor de plată.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Actul adiţional nr. x la contractul de finanţare, data de 30.10.2015 reprezintă termenul limită până la care se poate depune ultima cerere de plată la care investiţia trebuie să fie finalizată şi funcţională.

Vizita pe teren a fost efectuată ulterior datei prevăzute pentru finalizarea proiectului, tocmai pentru ca autoritatea intimată să poată verifica îndeplinirea condiţiilor din contractul de finanţare în vederea efectuării plăţii tranşei solicitate, aşa cum impun dispoziţiile din Manualul de Autorizare Plăţi aprobat prin Ordinul MADR nr. 2098/30.09.2015.

Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este incident în cauză, întrucât sentinţa atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu cuprinde motive contradictorii sau motive străine de natura cauzei, întrucât instanţa de fond a analizat cererea reclamantei, a prezentat argumentele pentru care a fost respinsă cererea acesteia. Înalta Curte reţine că acest motiv de casare a fost invocat formal de către recurentă şi va fi respins ca nefondat.

Totodată, nefiind identificate norme care ar fi fost încălcate sau aplicate cu greşită interpretare de către instanţa de fond, Înalta Curte reţine că nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care sentinţa instanţei de fond va fi menţinută şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins.

Conform clauzelor contractuale cunoscute şi asumate de recurentă prin semnarea contractului de finanţare, beneficiarul se obligă la respectarea prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementărilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi la respectarea tuturor celorlalte clauze ale contractului de finanţare.

Beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării FEADR prin PNDR 2007-2013 şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, AFIR având un rol de supraveghere al procesului de implementare al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite nivele de control şi proceduri acreditate de Comisia Europeană, descoperirea ulterioară a unor abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate de către direcţiile/organismele abilitate să desfăşoare acţiuni de control neputând fi considerată nejustificată doar pe motivul că etapele au fost avizate anterior de Agenţie.

De asemenea, AFIR a pus la dispoziţia persoanelor interesate pe site-ul www.x.ro toate informaţiile necesare realizării unui proiect-respectiv: toate actele normative incidente, Ghidul solicitantului, protocoale de colaborare cu alte instituţii publice, precum şi cu instituţii de creditare, formularele tip, anunţurile sesiunilor de proiecte, rezultatele evaluării/selectării, modele de proiecte implementate cu succes.

Este adevărat că s-a realizat o singură vizită în teren conform Notei de convocare nr. x din data de 9.12.2015, însă nu există nicio obligaţie contractuală şi procedurală care să oblige AFIR la mai multe vizite pe teren.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 223/2016 din 07 iulie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2019.