Insufficiency of appellate reasoning for failing to substantively examine plaintiff's defenses in administrative fiscal challenge to European program financial correction

Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Ialomiţa în contradictoriu cu pârâta Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Direcţia Generală Programe Europene, Direcţia Pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 32 din 04.01.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de Consiliul Judeţean Ialomiţa şi înregistrată la DDCA sub nr. 38-CTS/DDCA din 25.11.2015 (anulând atât corecţia financiară stabilită prin titlul de creanţă contestat, cât şi măsurile de plată impuse Judeţului Ialomiţa).

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1802 din 30 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului Judeţul Ialomiţa.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Judeţul Ialomiţa. Recurentul a prezentat pe larg situaţia de fapt a cauzei şi a arătat că potrivit dispoziţiilor legale aplicabile avea posibilitatea de stabilire a criteriilor de calificare prin elaborarea unei note justificative, motiv pentru care nu se impunea sancţionarea prin stabilirea unei corecţii financiare.

Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a reţinut apărările invocate în susţinerea cererii de chemare în judecată cu privire la faptul că legiuitorul nu a prevăzut în Normele Metodologice situaţiile care pot fi constatate fără impact financiar, iar pârâta nu a demonstrat concret în ce a constat impactul financiar în cauza dedusă judecăţii, fiind făcute doar aprecieri. S-a arătat că instanţa de fond ar fi trebuit să solicite pârâtei demonstrarea concretă a impactului financiar sau să anuleze corecţia, fiind incidente prevederile Tezei I din art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, recurentul a arătat că instanţa de fond nu a reţinut în motivare şi nu s-a pronunţat asupra modalităţii de calcul a corecţiei financiare, aspect care a fost semnalat la pct. 5 al contestaţiei reclamantului.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a sentinţei atacate.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Criticile formulate de recurent cu privire la faptul că instanţa de fond nu a reţinut şi nu a răspuns la cele susţinute prin cererea introductivă, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., vor fi primite de Înalta Curte, având în vedere considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere în totalitate a apărărilor formulate de pârât prin întâmpinare.

În acest sens, prima instanţă, pe de o parte, nu a arătat motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu ar fi temeinice, raportat la contextul speţei, iar, pe de altă parte, cu privire la alte chestiuni de fapt şi probleme de drept care au fost supuse judecăţii, a omis a se pronunţa.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecăţii au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., iar cauza va fi trimisă spre rejudecare instanţei de primă jurisdicţie.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâtă şi la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Judeţul Ialomiţa împotriva sentinţei civile nr. 1802 din 30 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2019.