Appeal dismissed: challenge to public funding audit for double financing of overlapping technical assistance and consultancy services fails

Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.04.2015 emis de Autoritatea de Management pentru POS-T, cu privire la contractele de lucrări x aferente proiectului Reabilitare DN76 (E79) Deva-Oradea; anularea Deciziei MT-AM POST nr. x/25.05.2015 şi a tuturor actelor subsecvente şi implicit restabilirea situaţiei anterioare; cu plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 298 din 03 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că din analiza motivării sentinţei pronunţate de instanţa de fond reiese în mod evident că instanţa a preluat în mod identic argumentele şi concluziile prezentate de AM POST cu privire la toate aspectele pe care reclamanta le-a contestat, fără a demonstra o înţelegere şi o interpretare proprie a acestora.

A prezentat pe larg situaţia de fapt a contractelor existente supuse verificărilor şi a arătat că în mod eronat se consideră că recureta a efectuat plăţi duble, întrucât contractele supuse verificărilor au la bază servicii diferite.

S-a susţinut faptul că intimatul-pârât a considerat că nu a fost respectată clauza privind independenţa proiectantului faţă de inginer, iar acest fapt nu poate constitui o motivare în fapt şi în drept a faptului că recurenta a efectuat plăţi duble, întrucât nu a fost analizat modul în care sunt înregistrate în contabilitate serviciile prestate aferente celor trei contracte şi care demonstrază că serviciile decontate provin din executarea a trei contracte diferite.

Recurenta a arătat că nu poate fi reţinută efectuarea de plăţi duble atâta timp cât activităţile plătite sunt realizate în contracte diferite, care au avut la bază proceduri de achiziţie publică desfăşurate conform prevederilor legale aplicabile.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a supus controlului judiciar actele administrative întocmite de intimatul-pârât în urma controlului efectuat de structura de control a Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Transport, prin care s-a constatat că serviciile de asistenţă tehnică din partea proiectantului se suprapun peste activităţile contractului de consultanţă şi, în vederea evitării dublei finanţări, au fost excluse cheltuielile neeligibile, apreciind că acestea reprezintă plată dublă.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea reclamantei, reţinând din analiza contractelor în discuţie faptul că situaţia de fapt este identică, iar concluzia echipei de control este corectă, întrucât activităţile care sunt în sarcina proiectantului au fost incluse pentru a fi plătite în două contracte distincte, încheiate cu acelaşi operator economic.

La argumentul pe care recurenta-reclamantă l-a susţinut în faţa instanţei de fond în sensul că nu puteau fi constatate plăţi duble atâta timp cât nu a fost analizat modul de înregistrare în contabilitate a serviciilor prestate aferente celor trei contracte, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că susţinerile reclamantei nu pot fi primite, analizând în detaliu cele trei contracte în discuţie şi având în vedere prevederile contractuale existente. Astfel instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, avea obligaţia de a asigura independenţa dirigintelui de şantier, obligaţie care nu a fost respectată.

Analizând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat de recurentă, Înalta Curte constată că este nefondat.

Instanţa de control judiciar va respinge criticile formulate subsumate acestui motiv de casare, întrucât chiar dacă instanţa de fond a preluat din argumentele invocate în apărare de intimatul-pârât, aceasta a răspuns criticilor formulate de reclamantă, argumentele folosite în apărare fiind trecute prin filtrul raţiunii judecătorului.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu formulează critici ce vizează interpretarea ori aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, ci se rezumă în a reda în integralitate susţinerile formulate în faţa instanţei de fond, fără a se critica astfel în mod efectiv hotărârea instanţei de primă jurisdicţie.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recurenta prin motivele de recurs formulate a reluat susţinerile din cererea de chemare în judecată, aşa cum au fost prezentate instanţei de fond, începând de la fila x şi urm. ale dosarului de fond, nefiind identificate critici ale sentinţei atacate ce vizează aplicarea greşită a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. împotriva sentinţei civile nr. 298 din 03 februarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2019.