Incompatibility of vice-mayor with concurrent private employment irrespective of actual conflict of interest

Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x întocmit de pârâtă.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 108/F/2016 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că Raportul de evaluare contestat a dat o valenţă excesivă cazului de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003. a precizat că, deşi a figurat în perioada 22.06.2012-15.02.2016 ca fiind angajat cu contract individual de muncă în cadrul S.C. B. S.R.L., trebuie avută în vedere şi activitatea concretă pe care a desfăşurat-o în virtutea raporturilor de muncă derulate şi dacă a existat sau nu vreo legătură între această activitate şi cea pe care a desfăşurat-o în calitate de viceprimar al comunei Buneşti.

Recurentul a precizat că în analiza concretă a existenţei sau inexistenţei stării de incompatibilitate este important de avut în vedere faptul că, deşi a figurat ca angajat cu contract de muncă pe durata mandatului de viceprimar, nu a fost afectată în niciun fel obiectivitatea în exercitarea funcţiei publice deţinute şi nici integritatea etico-profesională a acestuia.

Astfel, a apreciat că se poate concluziona că starea de incompatibilitate prevăzută de legiuitor la art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 este excesivă în speţa de faţă.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin acţiunea introductivă, reclamantul a supus controlului judiciar Raportul de evaluare nr. x întocmit de pârâtă, prin care s-a reţinut că în perioada 22.06.2012-15.02.2016 nu a respectat dispoziţiile legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât a deţinut simultan funcţia de viceprimar şi de angajat cu contract individual de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Prin sentinţa pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie a fost respinsă acţiunea reclamantului, instanţa reţinând că argumentul adus de reclamant în sensul că starea de incompatibilitate ar trebui să privească numai situaţiile concrete de folosire a influenţei politice într-un anumit scop este în contradicţie cu scopul legii.

A reţinut instanţa că faţă de dispoziţia legală incidentă este lipsit de relevanţă aspectul că durata contractului era de numai două ore pe zi sau susţinerea că pe durata mandatului nu i-a fost afectată obiectivitatea în exercitarea funcţiei publice şi nici integritatea etico-profesională.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar nu poate primi criticile formulate de recurentul-reclamant prin motivele de casare formulate şi le va respinge ca nefondate, având în vedere următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 Funcţia de primar şi viceprimar este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia.

Înalta Curte reţine că este de necontestat faptul că în perioada 22.06.2012 - 15.02.2016 recurentul-reclamant era angajat cu contract individual de muncă în cadrul S.C. B. S.R.L. şi a deţinut funcţia de viceprimar al comunei Buneşti.

Or, pentru perioada în care a avut calitatea de ales local, recurentul a fost supus regimului juridic privind incompatibilităţile, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 87 şi următoarele din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Regimul incompatibilităţilor este expres prevăzut de legislaţia în vigoare, legea interzicând cumulul de funcţii sau calităţi.

Înalta Curte reţine că simpla deţinere a funcţiilor şi calităţilor prevăzute de textul incident în cauză este suficientă pentru a constata existenţa stării de incompatibilitate, instanţa de recurs neputând accepta argumentul folosit de recurent că nu a fost afectată în niciun fel obiectivitatea în exercitarea funcţiei publice deţinute şi nici integritatea etico-profesională a acestuia, întrucât acest argument este irelevant în raport cu dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 161/2003.

Nici apărarea recurentului în sensul că instanţa trebuie să aibă în vedere şi activitatea concretă pe care a desfăşurat-o în virtutea raporturilor de muncă derulate şi să fie stabilit dacă a existat sau nu vreo legătură între această activitate şi cea pe care a desfăşurat-o în calitate de viceprimar nu poate fi primită de Înalta Curte, care va respinge toate aceste critici formulate de recurent.

Înalta Curte reţine că legea nu distinge în funcţie de atitudinea manifestată de recurentul-reclamant în raport cu funcţia/calitatea deţinută şi nici nu are în vedere dacă contractul individual de muncă încheiat este cu timp integral sau parţial, fiind menţionat expres de legiuitor faptul că este indiferent de durata acestuia.

Ceea ce legea prevede pentru existenţa stării de incompatibilitate este deţinerea simultană a funcţiilor/calităţilor prevăzute expres de legiuitor. Astfel, textul legal nu impune condiţii suplimentare pentru constatarea stării de incompatibilitate, ci numai verificarea existenţei funcţiilor/calităţilor menţionate, iar în cauza dedusă judecăţii nu a fost contestată situaţia de fapt cu privire la îndeplinirea simultană a funcţiei/calităţii reţinute de intimată, ci se încearcă a se justifica îndeplinirea concomitentă a funcţiei/calităţii prin aceea că nu a fost afectată în niciun mod îndeplinirea funcţiei publice, ceea ce nu poate fi acceptat.

Din ansamblul normelor legale conţinute de Legea nr. 161/2003 rezultă scopul şi finalitatea pe care a urmărit-o legiuitorul atunci când a adoptat acest act normativ, respectiv o garanţie pentru exercitarea funcţiei publice, în condiţii de imparţialitate şi transparenţă, cu scopul protejării interesului public.

Raţiunea instituirii regimului incompatibilităţilor este aceea de a preveni apariţia unor situaţii în care exercitarea simultană a două sau mai multe funcţii de demnitate publică şi în domeniul privat, ar putea influenţa decizia pe care un oficial o adoptă în exercitarea competenţelor sale legale.

Or, recurentul nu a respectat obligaţia care îi revenea potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 de a demisiona din una dintre funcţiile/calităţile incompatibile, continuând să deţină concomitent atât funcţia de viceprimar, cât şi calitatea de angajat cu contract individual de muncă în perioada evidenţiată în Raportul de evaluare contestat.

Ca urmare, este evident că actul emis de autoritatea pârâtă respectă întru-totul dispoziţiile legale aplicabile, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de primă jurisdicţie, motiv pentru care instanţa de control judiciar va menţine în totalitate hotărârea atacată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 108/F/2016 din 29 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2019.