Non-commissioned officer’s discharge upheld after medical unfitness ruling stands final.

Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Protecţie şi Pază, anularea ordinului de trecere în rezervă emis de pârât; obligarea pârâtului la reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor ce constau în contravaloarea tuturor drepturilor băneşti legale actualizate şi indexate cu rata inflaţiei, calculate începând cu data trecerii în rezervă şi până la reintegrarea efectivă; suma de 1 leu, reprezentând repararea prejudiciului pentru drepturile şi interesele legitime vătămate; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2124 din 17 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat situaţia de fapt a cauzei şi a precizat că în urma unor investigaţii Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central a emis Decizia medicală nr. A 1899/6 din 28.03.2013 prin care a fost declarat inapt serviciu militar. În urma emiterii acestei decizii şi mai înainte de soluţionarea litigiului, prin care a fost atacată decizia medicală emisă, pârâtul a emis ordinul de trecere în rezervă.

Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond arătând că au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material prevăzute de Legea nr. 80/1995. Astfel, recurentul apreciază că există un motiv de nelegalitate a actului atacat, bine justificat, în condiţiile în care intimatul-pârât a emis ordinul de trecere în rezervă în temeiul unui act administrativ care nu este definitiv şi înaintea expirării duratei maxime a concediului medical.

Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond pentru că nu s-a pronunţat asupra legalităţii procesului-verbal nr. A/239 din 21.03.2013 emis de Comisia de evaluare a capacităţii de muncă de la nivelul UM 0313 Bucureşti, susţinând că întreaga procedură administrativă care a condus la emiterea Deciziei Comisiei medicale a fost una viciată, nelegală. Ca atare a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de sesizare a Comisiei medicale şi, ca urmare, nuliatea absolută a actelor subsecvente (decizii medicale, rapoarte de expertiză, ordine, note etc.)

Recurentul a arătat că pârâtul a emis ordinul atacat în mod nelegal, întemeiat pe o decizie medicală care nu este definitivă, fiindu-i astfel vătămate drepturi şi interese legitime.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentul-reclamant şi constatând că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt concretă va menţine ca legală hotărârea pronunţată.

Înalta Curte reţine că prin cererea introductivă reclamantul a supus controlului judiciar Ordinul nr. DP 64 din 4.06.2013 emis de Directorul Serviciului de Protecţie şi Pază, prin care a fost dispusă, începând cu data de 5.06.2013, trecerea direct în retragere a recurentului-reclamant, prin aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, reţinându-se că la data trecerii în rezervă subofiţerul are o vechime efectivă în muncă de 21 ani, 5 luni şi 24 zile, din care 20 ani, 8 luni şi 4 zile în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins cererea de chemare în judecată reţinând în esenţă faptul că prin Decizia medicală nr. A 1899/6 din 28.03.2013 emisă de Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central reclamantul a fost declarat inapt serviciu militar, ca urmare a diagnosticului epilepsie temporală idiopatică cu criza grand mall confirmată clinic, fiind încadrat în gradul de invaliditate III.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 80/1995 a fost emis ordinul atacat de recurentul-reclamant.

Instanţa de fond a reţinut că nefiind învestită cu analizarea legalităţii şi temeiniciei Deciziei medicale, care este în vigoare, nefiind anulată sau revocată, nu poate analiza criticile reclamantului cu privire la procedura de emitere a acesteia.

De asemenea, s-a reţinut că având în vedere concluzia medicală -inapt serviciu militar, reclamantul nu poate fi menţinut în rândul cadrelor militare active.

Înalta Curte în acord cu cele reţinute de instanţa de fond constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că argumentele reclamantului ce privesc procedura de emitere a Deciziei medicale nu pot face obiectul prezentei acţiuni, nefiind sesizată instanţa cu capătul de cerere ce vizează Decizia medicală. Înalta Curte reţine că întotdeauna instanţa analizează actul administrativ care produce efecte, iar la analizarea acestuia se au în vedere şi actele anterioare emise în cadrul procedurii stabilite de lege, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a constatat că nu este sesizată cu cererea de anulare a deciziei medicale emise.

Ca atare, criticile formulate de recurentul-reclamant ce vizează legalitatea procesului-verbal nr. A/239 din 21.03.2013 emis de Comisia de evaluare a capacităţii de muncă de la nivelul UM 0313 Bucureşti nu pot fi analizate de instanţa de recurs, nefăcând obiectul acţiunii introductive.

Nici critica ce vizează faptul emiterii ordinului de trecere în rezervă în temeiul unui act administrativ care nu este definitiv şi înaintea expirării duratei maxime a concediului medical nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât cadrul militar putea fi menţinut în activitate după emiterea deciziei medicale numai dacă era îndeplinită condiţia de excepţie prevăzută de art. 21 alin. (4) din lege, respectiv la cerere, personalul militar încadrat în gradul III de invaliditate sau clasat apt limitat pentru serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară, în timpul ori în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, poate fi menţinut sau rechemat în activitate în funcţii militare ori încadrat în funcţii civile fără examen sau concurs, în instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei.

Prin dispoziţiile art. 85 alin. (1) lit. b) şi alindin Legea nr. 80/1995 s-a prevăzut faptul că Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situaţii: sunt clasaţi «inapt pentru serviciul militar» de către comisiile de expertiză medico-militară, cu excepţia situaţiei în care a intervenit menţinerea în activitate în condiţiile art. 21 alin. (4). Conform alin. (2) al aceluiaşi articol Trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b).

Cercetând argumentele pe care recurentul-reclamant le aduce, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs se reiterează un scurt istoric al demersurilor efectuate şi măsurile dispuse de autoritatea intimată, fără a se aduce în plus dovezi care să răstoarne temeinicia argumentelor pe care instanţa de fond le-a expus în hotărârea judecătorească pronunţată.

Mai mult, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 8132 din 20.09.2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă, a fost respinsă cererea reclamantului A. având ca obiect anularea Deciziei medicale nr. A 5194/3 din 21.05.2013 a Comisiei Centrale de Expertiză Medico-Militară din cadrul MAN şi a Deciziei medicale nr. A 1899/6 din 28.03.2013.

Aşadar, actul care a stat la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă, respectiv decizia medicală, a fost menţinută de instanţă ca fiind legală, motiv pentru care Înalta Curte constată că actul ce face obiectul acţiunii judiciare de faţă a fost legal emis de autoritatea intimată, care a făcut aplicarea întocmai a prevederilor art. 85 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 80/1995.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2124 din 17 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2019.