EU-funded research costs deemed ineligible; annulment actions rejected as time-barred and inadmissible, authority appeal upheld

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 21 iulie 2016, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 22.09.2015, anularea deciziei nr. 12577 din 18.11.2015 de respingere a contestaţiei, anularea procesului-verbal de stabilire a creanţelor nr. x din 26.10.2015 şi restituirea sumelor achitate în temeiul actelor contestate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1 din 11 ianuarie 2017 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia (prescripţiei/tardivităţii) invocată de pârât, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, având ca obiect anulare act administrativ - Decizia nr. 12577 din 18.11.2015 de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal nr. x/22.09.2015, a anulat decizia nr. 12577 din 18.11.2015, procesul-verbal de contestare a neregulilor nr. x din 22.09.2015, procesul-verbal de constare nr. x din 26.10.2015 şi a respins cererea vizând restituirea sumelor.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că actele dosarului atestă că după contestarea la autoritate a actelor şi in lipsa unei decizii la ultima contestaţie, s-au purtat discuţii legate de aceleaşi aspecte - neeligibilitate cheltuieli şi cu prilejul verificărilor progresului proiectului, prezentărilor la faţa locului; că au fost făcute obiecţiuni legate de aceleaşi aspecte la care autoritatea a răspuns prin adrese. Toate acestea au semnificaţia unei concilieri şi pot constitui, dat fiind adresa răspuns, motiv temeinic în sensul normei. Prin urmare având în vedere momentul la care s-a răspuns după discuţii respectiv februarie 2016, excepţia prescripţiei/tardivităţii din perspectiva art. 11 din Legea nr. 554/2004 invocată de pârâtă se vădeşte neîntemeiata şi va fi respinsă.

S-a mai arătat că, procesele-verbale încheiate nu cuprind menţiuni vizând posibilitatea de contestare, termenul sau autoritatea caria poate fi adresată contestaţia, nu cuprind obiecţiunile şi nici argumentele de înlăturare a acestora. De asemenea decizia nu cuprinde menţiuni vizând posibilitatea de contestare, termenul. Prin urmare nefiind întrunite cerinţele cerute de norme, lipsind elementele expres prevăzute de art. 21 alin. 21 susţinerea reclamantei cu privire la existenţa unui motiv de nulitate se vădeşte fondată şi va fi admisă.

A mai arătat prima instanţă că, din cele stabilite de părţi prin contract şi normele enunţate reiese că sunt eligibile cheltuielile asumate potrivit cererii de finanţare, dovedite cu documente justificative - facturi sau alte documente contabile - cu valoare probatorie pe baza cărora cheltuielile să poate fi auditate şi identificate. Notele de recepţie, fişe de magazie, devize, ordine de plată înregistrate în evidenţele reclamantei sunt "alte documente" în sensul normei respectiv identifică şi atestă efectuarea cheltuielilor cu materialele. Prin urmare nu se poate susţine că nu ar fi fost făcută dovada,că nu sunt îndeplinite cerinţele normei.

Susţine autoritatea că notele nu sunt documente în sensul normei. Susţinerea nu poate fi reţinută având în vedere şi înţelesul dat de Ordinul 3512/2008 privind normele de întocmire şi utilizare a documentelor financiar contabile. Pe de altă parte nu trebuie omis că prin norme s-a statuat că nu doar factura are valoare probatorie ci şi alte documente contabile. Aşadar câtă vreme norma nu prevede expres că doar factura este document ce atestă auditarea şi identificarea nu se poate susţine că celelalte documente în baza cărora se consemnează operaţiunile nu ar fi document echivalent cerut în justificarea cheltuielilor.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, admiterea excepţiilor invocate (excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune), iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, următoarele:

- sentinţa de fond cuprinde motive contradictorii (punctul 6 art. 488 C. proc. civ.): dacă la excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa de fond apreciază că în speţă se invocă aspecte ce ţin de nelegalitatea proceselor-verbale de constatare - act administrativ individual, în cazul excepţiei prescripţiei/tardivităţii instanţa îşi schimbă motivarea apreciind că în cauză dosarul are ca obiect aspecte legate de executarea sau neexecutarea unui contract administrativ.

În cauză se invocă aspecte legate de emiterea unor acte administrative - procesele-verbale de constatare, emise în urma procedurilor de control derulate în baza O.U.G. nr. 66/2011, respectiv faptul că litigiul nu îşi are izvorul în neexecutarea/executarea neconformă a contractului de finanţare în temeiul căruia s-ar putea formula acţiune în răspundere contractuală, ci aplicarea procedurii de control asupra legalităţii, regularităţii şi conformităţii utilizării fondurilor nerambursabile în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 care prevăd căile de atac asupra actelor administrative emise.

- aplicarea greşită a articolului 7 alin. (6) şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 - respingerea în mod nelegal a excepţiei prescripţiei/tardivităţii dreptului material la acţiune cu privire la capetele de cerere privind anularea Procesului-verbal de constatare nr. x din 22.09.2015 şi a Procesului-verbal de constatare nr. x din 26.10.2015, şi a capătului de cerere privind solicitarea de anulare a Deciziei nr. 12577 din 18.11.2015 de respingere a contestaţiei împotriva procesului-verbal nr. x/22.09.2015.

- cel de-al treilea motiv de recurs se referă la respingerea excepţiei inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile cu privire la capătul de cerere privind anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 26.10.2015. Instanţa de fond a apreciat că se face dovada comunicării contestaţiei la acest proces-verbal printr-o confirmare de primire din data de 19.11.2015. Vă învederăm faptul că nu a fost primită şi înregistrată această contestaţie la instituţie. S-au efectuat verificări suplimentare şi nu există nici o înregistrare a vreunei comunicări/contestaţii în data de 19.11.2014.

- al patrulea motiv de recurs se referă la nelegalitatea reţinerii nulităţii actelor administrative atacate - pentru lipsa elementelor prevăzute de art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, în cuprinsul sentinţei se reţine că procesele-verbale încheiate nu cuprind menţiuni vizând posibilitatea de contestare, termenul sau autoritatea căreia îi poate fi adresată, nu cuprinde obiecţiunile si nici argumentele de înlăturare a acestora. De asemenea, decizia nu cuprinde menţiuni vizând posibilitatea de contestare, termenul.

Astfel, instanţa a admis motivul de nulitate invocat de către reclamantă întrucât nu sunt întrunite cerinţele de formă ale actelor administrative în cauză, lipsind elemente prevăzute expres de art. 21 (alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011. Reţinerea instanţei este nelegală în raport de dispoziţiile legale invocate şi de menţiunile din procesele-verbale constestate.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea în întregime a sentinţei civile nr. 1 din data de 11 ianuarie 2017 pronunţată în cauză de Curtea de Apel Cluj ca legală şi temeinică şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul demers judiciar, în conformitate cu art. 453 din C. proc. civ.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimata-reclamantă S.C. A. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 22.09.2015, anularea deciziei nr. 12577 din 18.11.2015 de respingere a contestaţiei, anularea procesului-verbal de stabilire a creanţelor nr. x din 26.10.2015 şi restituirea sumelor achitate în temeiul actelor contestate.

Prima instanţă, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a respins excepţia (prescripţiei/tardivităţii) invocată de pârât, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, a anulat decizia nr. 12577 din 18.11.2015, procesul-verbal de contestare a neregulilor nr. x din 22.09.2015, procesul-verbal de constare nr. x din 26.10.2015 şi a respins cererea vizând restituirea sumelor.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

În cauza de faţă, recurentul a susţinut că sentinţa de fond cuprinde motive contradictorii, în sensul că la soluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale, instanţa de fond a apreciat că în speţă se invocă aspecte ce ţin de nelegalitatea proceselor-verbale de constatare - act administrativ individual, iar la soluţionarea excepţiei prescripţiei/tardivităţii instanţa îşi schimbă motivarea apreciind că în cauză dosarul are ca obiect aspecte legate de executarea sau neexecutarea unui contract administrativ.

Critica este nefondată deoarece în ambele situaţii invocate, prima instanţă a avut în vedere obiectul acţiunii, respectiv anularea următoarelor acte administrative: procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 22.09.2015, decizia nr. 12577 din 18.11.2015 de respingere a contestaţiei, procesul-verbal de stabilire a creanţelor nr. x din 26.10.2015. Faptul că prima instanţă, în analiza excepţiei prescripţiei/tardivităţii acţiunii, a arătat că discuţiile purtate de părţi, cu privire la neeligibilitatea unor cheltuieli, au semnificaţia unei concilieri, nu conduce la concluzia că prima instanţă a avut în vedere alt obiect al acţiunii.

Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Prima critică a recurentului, subsumată acestui motiv de casare, vizează aplicarea greşită a articolului 7 alin. (6) şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 - respingerea în mod nelegal a excepţiei prescripţiei/tardivităţii dreptului material la acţiune cu privire la capetele de cerere privind anularea Procesului-verbal de constatare nr. x din 22.09.2015, a Procesului-verbal de constatare nr. x din 26.10.2015 şi a capătului de cerere privind solicitarea de anulare a Deciziei nr. 12577 din 18.11.2015 de respingere a contestaţiei împotriva procesului-verbal nr. x/22.09.2015.

Critica este fondată pentru argumentele pe care le vom prezenta în continuare.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 11033 din 22.09.2015 au fost declarate neeligibile două tipuri de cheltuieli, respectiv cheltuieli salariale neeligibile şi cheltuieli materiale pentru cercetare, în valoare de 54.407 RON

Împotriva acestui proces-verbal, intimata reclamantă S.C. A. a formulat contestaţie, care a fost soluţionată în sensul respingerii prin Decizia nr. 12577 din 18.11.2015.

Împotriva acestei decizii, intimata reclamantă a înţeles să formuleze "observaţii- contestaţie" la data de 23.12.2015, primind şi o adresă de răspuns la data de 02.02.2016

Potrivit dispoziţiilor art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate:

"(1) Decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

(2) Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Din prevederea legală menţionată mai sus rezultă că, împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei, partea are deschisă calea la instanţa de contencios administrativ, care va exercita controlul de legalitate atât asupra acestei decizii cât şi asupra procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, fără a mai fi necesară efectuarea unei alte proceduri prealabile. Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative:

"(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. (11) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând. (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta. (3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). (4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g). (5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă. (6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile C. proc. civ. fiind aplicabile în mod corespunzător.

În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:

a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;

b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părţi, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;

c) de la data încălcării obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;

d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariţiei oricărei alte cauze care atrage stingerea obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;

e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului. (7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie." Este adevărat că intimata reclamantă, prin răspunsul la întâmpinare, a precizat şi dispoziţiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ca apărare împotriva excepţiei prescripţiei/tardivităţii dreptului material la acţiune, invocată de recurentul pârât Ministerul Cercetării şi Inovării - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, însă prima instanţă nu a reţinut acest temei de drept la momentul soluţionării excepţiei.

Articolul menţionat nu era incident în cauză întrucât vizează situaţia contractelor administrative, iar pentru neregulile constatate în cadrul desfăşurării unui contract de finanţare, chiar dacă generic ar putea fi privit ca un contract administrativ, legiuitorul a prevăzut o procedură specială reglementată în O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative:

"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. (21) În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluţionare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2). (3) În cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2). (4) Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând. (5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere." Este evident şi necontestat faptul că la data formulării de "observaţii- contestaţie", respectiv 23.12.2015, Decizia nr. 12577 din 18.11.2015 emisă de Ministerul Cercetării şi Inovării - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar, era cunoscută de către intimata reclamantă S.C.

A.. Calculat de la această dată, termenul de prescripţie de 6 luni expira la data de 23.06.2016, partea nefăcând dovada intervenirii unei cauze de suspendare sau de întrerupere.

Termenul de decădere de un an este reglementat ca o situaţie de excepţie de la regula prescriptibilităţii acţiunii în termenul de 6 luni şi devine aplicabil numai dacă acţiunea nu a fost introdusă înăuntrul termenului de prescripţie din motive temeinice. Legea nu defineşte noţiunea de motive temeinice, urmând ca interpretarea să fie făcută în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, prin raportare la cauzele de repunere în termen, de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei. Nu putem împărtăşi punctul de vedere al primei instanţe cum că existenţa unei corespondenţe între părţi în scopul "concilierii" constituie un motiv temeinic pentru introducerea cererii de chemare în judecată cu depăşirea termenului legal de 6 luni, întrucât legiuitorul a prevăzut o procedură clară de contestare a actelor administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, de care partea putea uza cu uşurinţă. Se reţine astfel că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii vizând anularea procesului-verbal nr. x/22.09.2015 şi a deciziei nr. 12577/18.11.2015.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 11836 din 26.10.2015 s-a reţinut nerespectarea prevederilor anexei VIII din contractul de finanţare, faptul că procentul rezultat din algoritmul de calcul pentru fiecare lună trebuie să fie aplicat la toate cheltuielile administrative totale din luna respectivă: 32% pentru lunile august şi septembrie, 35% pe luna octombrie, 38% pe luna noiembrie. În plus s-a constatat că reclamanta nu a respectat tariful orar al celor trei salariaţi care a fost modificat prin acte adiţionale . Împotriva acestui proces-verbal, intimata reclamantă S.C. A. a formulat contestaţie ce poartă număr de ieşire 117/9.11.2015. Această contestaţie a fost expediată la data de 12.11.2015, a fost confirmată primirea de către minister la data de 19.11.2015 sub semnătură, iar dovada de comunicare s-a întors la expeditor la data de 25.11.2015, conform confirmării de primire . Cum, în condiţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, rezultă că dreptul reclamantului în promovarea acţiunii în contencios administrativ se naşte la momentul emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Dat fiind faptul că până la acest moment nu s-a emis o astfel de decizie, iar reclamanta nu a formulat un capăt de cerere privind obligarea instituţiei să soluţioneze contestaţia, solicitarea de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 11836 din 26.10.2015 apare ca inadmisibilă.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva sentinţei nr. 1 din 11 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi va respinge capetele de cerere vizând anularea procesului-verbal nr. x/22.09.2015 şi a deciziei nr. 12577/18.11.2015, ca tardiv formulate, va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi respinge capătul de cerere vizând anularea procesului-verbal nr. x/26.10.2015, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva sentinţei nr. 1 din 11 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi respinge capetele de cerere vizând anularea procesului-verbal nr. x/22.09.2015 şi a deciziei nr. 12577/18.11.2015, ca tardiv formulate.

Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi respinge capătul de cerere vizând anularea procesului-verbal nr. x/26.10.2015, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2019.