Jurisdictional conflict resolved: Competence assigned to Bucharest Court based on factual residence rather than registered domicile for public servants' salary claims

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 02 mai 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub numărul de dosar x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR. şi SSS. au solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI: 1. obligarea pârâtei la calcularea şi acordarea soldei de funcţie, pentru perioada 01.02.2017 - 31.12.2017, prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în piaţă, în sumă de 1.450 RON, stabilit prin H.G. nr. 1/2017, fără alte sporuri şi adaosuri, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adausuri) prin raportarea la solda de funcţie stabilită la 1.450 RON; 2. obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea soldei de funcţie, pentru perioada 01.01.2018 - 31.12.2018, prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sumă de 1.900 RON, stabilit prin H.G. nr. 846/2017, fără alte sporuri şi adaosuri, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adausuri) prin raportarea la solda de funcţie stabilită la 1.900 RON; 3. obligarea pârâtei la calcularea şi acordarea soldei de funcţie, începând cu data de 01.01.2019 şi pentru viitor, prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sumă de 2.080 RON (2.350 RON pentru cei cu studii superioare), stabilit prin H.G. nr. 937/2018, fără alte sporuri şi adaosuri, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adausuri) prin raportarea la solda de funcţie stabilită la 2.080 RON (2.350 RON pentru cei cu studii superioare); 4. actualizarea sumelor sus solicitate cu indicele de inflaţie plus şi dobânzile legale, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective a sumelor datorate. Reclamanţii au solicitat şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31.07.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei secţii la data de 20.09.2019, sub numărul x/2019*.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.03.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-a dispus disjungerea cauzei şi constituirea de dosare distincte în raport cu domiciliul reclamanţilor, respectiv pentru reclamanţii care nu au domiciliul în Municipiul Bucureşti.

În cazul cererii formulate de reclamantul T. a fost constituit şi înregistrat dosarul de faţă nr. x/2020

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 797 din data de 05 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei sale teritoriale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a avut în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reţinând că reclamantul din prezentul dosar are domiciliul situat în juudeţul Buzău.

Pentru aceste considerente a fost admisă excepţia necompetenţei sale materiale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Hotărârea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

După declinare, dosarul a fost înregistrat la data de 26 mai 2019 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr - x/2020.

Prin sentinţa nr. 371/2020 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Tribunalul Buzău a reţinut în esenţă că, din punct de vedere procesual, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretate în sensul că, prin domiciliu se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăieşte, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu este, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 153 şi urm. C. proc. civ., acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului lor la apărare.

De altfel, conform art. 87 din C. civ. "domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acela unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

În prezenta cauză, Tribunalul Buzău a constatat că, din interogarea bazei de date DEPABT rezultă că reclamantul are locuinţa în fapt, respectiv reşedinţa, în mun. Bucureşti, acolo unde-şi are şi locul de muncă şi îşi desfăşoară activitatea profesională în legătură cu care este şi obiectul prezentei cauze.

Astfel, a reţinut Tribunalul Buzău, că locuinţa principală a reclamantului care capătă valenţe de domiciliu în sensul prevederilor art. 87 din C. civ. nu este cea situată în mun. Buzău, ci cea situată în mun. Bucureşti.

Este adevărat că art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabileşte competenţa teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, însă acest domiciliu nu este neapărat cel menţionat în evidenţele publice sub această denumire, ci, domiciliul este cel pe care o persoană şi l-a stabilit în mod real, în localitatea în care trăieşte efectiv, astfel cum reiese şi din interpretarea prevederilor art. 87 din C. civ.

În consecinţă, având în vedere şi situaţia de fapt expusă, a apreciat Tribunalul Buzău că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că obiectul prezentei cauze vizează raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa materială şi teritorială a unui astfel de litigiu fiind stabilită de prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acţiunii de către reclamant - 02 mai 2019.

Astfel, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe", iar conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 " Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său".

Aşadar, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică, situaţie reţinută în mod corect de ambele instanţe aflate în conflict.

Problema care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte înţelesul noţiunii de "domiciliu", în sens procedural şi a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin domiciliu se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar reşedinţa este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară.

Deşi dispoziţiile art. 107 şi următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înţelege prin domiciliul părţilor, prezintă relevană prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării se înţelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuieşte la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziţii legale la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că, deşi noţiunile de "domiciliu" şi "reşedinţă" nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, această distincţie nu este relevantă în procedura civilă, unde utilizarea alternativă a celor două sintagme urmăreşte să asigure legalitatea procedurii de citare, respectiv înştiinţarea corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii. Noţiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, în cazul de faţă cu reşedinţa reclamantului, iar în raport de locuinţa statornică a părţii se stabileşte atât legalitatea procedurii de citare, cât şi instanţa competentă să soluţioneze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speţă, la atribuirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe în circumscripţia căreia reclamantul nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voinţa legiuitorului, care, prin prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamantului accesul facil la instanţa de judecată aflată în circumscripţia teritorială în care locuieşte.

Analizându-se actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că, astfel cum reiese din datele comunicate de către U.A.T. Direcţia Evidenţa Persoanelor (dosar Tribunal Buzău) reclamantul, încă din data de 02.02.1981 figurează cu domiciliul în Municipiul Buzău, Cart. Broşteni bl. J3, judeţ Buzău, însă, în perioada 31.10.2019 - 30.10.2010 figurează cu ultima reşedinţă în Bucureşti, b-dul x nr. 22, aceste date regăsindu-se şi în cuprinsul cererii colective, astfel cum a fost formulată iniţial de către toţi reclamanţii.

Mai reţine Înalta Curte că, încă de la primul termen de judecată, când dosarul s-a aflat pe rolul secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Bucureşti, înainte de a se dispune disjungerea cauzei, "reclamanţii, prin apărător au susţinut că sunt obligaţi, prin natura serviciului pe care îl desfăşoasă, să fie prezenţi în Municipiul Bucureşti 24 de ore din 24".

În raport de aceste date, Înalta Curte, în regulator de competenţă, constată că locuinţa statornică a reclamantului din prezenta cauză se află în Municipiul Bucureşti, motiv pentru care urmează ca, în raport de aceasta să stabilească competenţa teritorială de soluţionare a instanţei de contencios administrativ.

De altfel, jurisprudenţa a stabilit că, prin "domiciliu" în sens procesual, urmează a se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, în acord cu Tribunalul Buzău apreciază că, în stabilirea competenţei teritoriale, reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt relevante dispoziţiile art. 155 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora, în cazul în care persoanele fizice nu locuiesc la domiciliu, " citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele".

În condiţiile în care reclamantul, încă de la data introducerii acţiunii, avea reşedinţa şi locuia efectiv în Municipiul Bucureşti, ce se află în raza de competenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti, Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Jandarmi a Muncipiului Bucureşti este Tribunalul Bucureşti.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul T. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Jandarmi a Muncipiului Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2020.