Election judge appointments challenge barred by res judicata after prior final dismissal

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2020

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Obiectul contestaţiei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Găeşti, la data de 17.08.2020, sub nr. de dosar x/2020, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anularea Procesului-verbal încheiat de preşedintele şi prim-magistratul asistent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în 30.07.2020, înregistrat sub nr. x/2020 din 31.07.2020 la Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020.

A arătat contestatorul că, prin procesul-verbal încheiat la 30.07.2020 de preşedintele şi magistratul-asistent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost învestiţi în calitate de membri ai Biroului Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020, următorii judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: doamna judecător B., doamna judecător C., domnul judecător D., doamna judecător E., doamna judecător F., domnul judecător G. şi doamna judecător H..

Contestatorul a invocat dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, actualizată, precum şi pe art. 1 alin. (5), art. 125 alin. (3), art. 132 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Prin sentinţa civilă nr. 818 pronunţată la data de 19.08.2020, Judecătoria Găeşti, judeţul Dâmboviţa, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 115/2015

Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 24 august 2020, sub acelaşi număr de dosar nr. x/2020.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 şi pct. 8 din Anexa la H.G. nr. 576/2020, publicată în M.Of. nr. 653 din 23 iulie 2020, solicitând respingerea acesteia ca tardivă.

Intimata mai susţine faptul că, printr-o altă contestaţie înregistrată tot pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 august 2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat anularea " procesului-verbal încheiat la data de 30.07.2020, de preşedintele şi prim magistratul asistent al Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie înregistrat cu nr. x din 31.07.2020 la Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administrative publice locale din anul 2020" invocând aceleaşi motive şi anume pretinsa incompatibilitate dintre funcţia de judecător şi cea de membru al Biroului Electoral Central, contestaţia fiind respinsă ca tardiv formulată prin decizia nr. 4061 din 21 august 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pe fondul său, apreciază intimata că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând cauza, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că împotriva acestei contestaţii, s-au invocat două excepţii şi anume excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de reprezentantul Ministerului Public în şedinţa publică de la acest termen de judecată şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de către intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin întâmpinare.

Potrivit art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

Modalitatea de soluţionare a celor două excepţii procesuale - excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia tardivităţii contestaţiei - se impune a fi tratată din două perspective: ordinea de soluţionare a excepţiilor şi efectul produs de incidenţa acestor excepţii.

Din perspectiva ordinii de soluţionare, excepţia autorităţii de lucru judecat are prioritate faţă de excepţia tardivităţii contestaţiei, întrucât eventuala admitere a acesteia face inutilă cercetarea contestaţiei, inclusiv sub aspectul respectării termenului prevăzut de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 115/2015.

Analizând cu prioritate excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, urmând să o admită şi să respingă prezenta contestaţie, pentru existenţa autorităţii de judecat, în considerarea următoarelor argumente:

Articolul 432 C. proc. civ. reglementează excepţia autorităţii de lucru judecat ca o excepţie de fond, peremptorie şi absolută.

Principiul autorităţii de lucru judecat este un principiu de interes general, care corespunde necesităţii de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicţie se consideră că exprimă adevărul şi judecata, nu mai poate fi reluată, fiind un principiu diriguitor deopotrivă, pentru părţile litigante şi judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţei a chestiunii litigioase deja rezolvate. Din cuprinsul normelor legale anterior citate, reiese că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcute de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.

Identitatea de părţi presupune participarea în ambele procese a aceloraşi persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal, cauza vizează fundamentul raportului juridic dedus judecăţii, în timp ce obiectul reprezintă atât pretenţia formulată prin cerere, cât şi dreptul subiectiv invocat. Aşadar, obiectul acţiunii civile îl reprezintă protecţia unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărui realizare, calea justiţiei este obligatorie şi el constă fie în pretenţia de recunoaştere a unui drept sau de condamnare a pârâtului la executarea obligaţiei pe care a încălcat-o, fie în pretenţia la crearea unor situaţii juridice noi, în cazurile expres prevăzute de lege. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte cauza acţiunii civile se impune a se face precizarea că aceasta a fost definită în literatura de specialitate ca reprezentând temeiul juridic al cererii, fundamentul legal al dreptului pe care una dintre părţi îl valorifică împotriva celeilalte, iar cu privire la acelaşi obiect pot exista mai multe acţiuni întemeiate pe cauze diferite.

Autoritatea de lucru judecat pune capăt, definitiv oricărui litigiu în care părţile au uzat deja de toate căile de atac deschise şi puse la dispoziţia lor de către lege.

Excepţia autorităţii de lucru judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) şi impune condiţia identităţii de acţiuni care, potrivit legii, reclamă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, astfel încât, o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei. Deci, principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. conform cărora:

"1)Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2)Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. ", precum şi dispoziţiile art. 431 C. proc. civ. ce prevăd următoarele:

"1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. 2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Rezultă, deci, din prevederile legale mai sus menţionate că elementele care caracterizează instituţia autorităţii de lucru judecat sunt identitatea de părţi, de obiect şi de cauză.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat prin raportare la Decizia nr. 4061 pronuţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 21 august 2020 în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte, analizând atât actele şi lucrările dosarului de faţă, cât şi cele de formează dosarul nr. x/2020, ataşat la dosarul de faţă, constată că, în cauză există autoritate de lucru judecat, regăsindu-se cele trei elementele ce caracterizează instituţia autorităţii de lucru judecat, mai sus menţionate.

Astfel, se constată că, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 august 2020 s-a înregistrat contestaţia formulată de acelaşi contestator - domnul A., care, în contradictoriu cu aceeaşi autoritate publică intimată - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- a solicitat tot anularea Procesului-verbal încheiat în data de 30.07.2020 de Preşedintele şi Prim-magistratul asistent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înregistrat sub nr. x/2020 din 31.07.2020 la Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administrative publice locale din anul 2020.

Analizând cele două contestaţii, remarcă Înalta Curte că acestea sunt aproape identice, atât părţile, cât şi obiectul şi cauza contestaţiei fiind aceleaşi.

Şi în dosarul nr. x/2020 intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, această excepţie fiind admisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 4061 din 21 august 2020, şi respinsă contestaţia, ca tardiv formulată, hotărârea având caracter definitiv.

În cauza pendinte, reţine Înalta Curte că este dedusă judecăţii o a doua contestaţie cu acelaşi obiect, întemeiată pe aceeaşi cauză, între aceleaşi părţi, în condiţiile în care o altă contestaţie împotriva aceluiaşi act administrativ şi între aceleaşi părţi, a fost deja soluţionată definitiv prin Decizia nr. 4061 din 21 august 2020 în dosarul nr. x/2020, nefiind permisă o nouă judecată, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de reprezentantul Ministerului Public şi pe cale de consecinţă, va respinge contestaţia formulată de contestatoriul A. în contradictoriu cu intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat în în raport de Decizia nr. 4061/21.08.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de Ministerul Public.

Respinge contestaţia formulată de A. în contradictoriu cu intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Procesului-verbal încheiat în data de 30 iulie 2020, înregistrat sub nr. x/PV/ÎCCJ/BEC/L/2020 din 31 iulie 2020 la Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat în raport de Decizia nr4061/21.08.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2020.