Validity of administrative order transferring convicted military officer to reserve status under mandatory statutory provisions

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Alba, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu paratul Ministerul Afacerilor Interne, anularea Ordinului MAI nr. II/2624/21.03.2014, reintegrarea în funcţia publică deţinută, acordarea drepturilor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, de la data eliberării din funcţie si pana la data reintegrării acordarea de daune morale în suma de 50.000 RON reprezentând prejudiciul moral suportat prin emiterea actului administrativ.

Prin sentinţa nr. 111/CFP/2016 pronunţată la 12 februarie 2016, Tribunalul Alba a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Alba şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 151 pronunţată la 17 iunie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane, pentru lipsa calitatii procesuale pasive.

A respins acţiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul A., în contradictoriu cu paratul Ministerul Administratiei şi Internelor, pentru anularea Ordinului MAI nr. II/2624/21 03 2014.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva sentinţei nr. 151 pronunţată la 17 iunie 2016 a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi rejudecând pe fond cauza a solicitat să se admită acţiunea astfel cum aceasta a fost formulată.

Recurentul-reclamant a susţinut că pârâtul nu a făcut dovada în faţa instanţei de recurs a reintegrării sale în muncă după anularea Ordinului MAI II/2546 din 19.03.2012 astfel că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că data reintegrării sale a fost data de 19.03.2012, deoarece reintegrarea efectivă poate fi dispusă numai ulterior pronunţării unei hotărâri judecătoreşti.

În critica sentinţei recurate, recurentul-reclamant mai arată că instanţa de fond se contrazice spunând că la pronunţarea soluţiei a avut în vedere sentinţa nr. 689/2015 a Tribunalului Alba.

Recurentul mai arată că în locul răspunsului la interogatoriu pe care acesta l-a solicitat, Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Alba a ataşat o adeverinţă care este irelevantă, deoarece reprezintă o adeverinţă pe care a solicitat-o personal în vederea angajării la un agent economic în data de 09.07.2015, cu mult înaintea introducerii acţiunii la instanţă.

Recurentul afirmă că deoarece recurentul, nu a mai avut raporturi de serviciu cu pârâtul MAI încă din 19.03.2012, acesta nu putea emite în mod legal încă un ordin de trecere în rezervă.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare la data de 04 octombrie 2016 prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind temeinică şi legală.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată pe fondul recursului la data de 01 octombrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de Ministerul Afacerilor Interne, apreciază că recurentul-reclamant A. a formulat critici în susţinerea cererii sale de recurs ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerente pentru care apreciază că această excepţie este neîntemeiată.

Constatând că excepţia nulităţii cererii de recurs este neîntemeiată, Înalta Curte urmează a trece la analiza pe fond a recursului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de fond ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă va respinge recursul formulat, pentru considerentele ce urmează.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat anularea Ordinului MAI nr. II/2624/21.03.2014 cu consecinţa reintegrării sale în funcţia publică deţinută, acordării drepturilor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, de la data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării.

În ceea ce priveşte Ordinul MAI nr. II/2624/21.03.2014, din probatoriu adminstrat de către instanţa de fond se constată că acesta a fost emis în temeiul prevederilor art. 87 alin. (1) şi art. 91 din Lege nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare cu modificările şi completările ulterioare şi în baza sentinţei penale nr. 331 din 17.09.2012 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1305 din 13.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi propunerii Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. S/104541 din 19.03.2014, cat şi în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I., aprobată prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte critica principală invocată prin cererea de recurs de către recurentul-reclamant conform căreia la data emiterii ordinului atacat, respectiv la data de 21.03.2014, nu se afla în raporturi de serviciu cu M.A.I., având în vedere dispoziţiile deciziei civile nr. 981 din 10.02.2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, irevocabilă, prin care s-a anulat Ordinul MAI nr. II/2546 din 19.03.2012 prin care a fost sancţionat disciplinar cu trecerea în rezervă, nu este întemeiată.

În mod corect a arătat instanţa de fond că la data emiterii noului ordin de trecere în rezervă respectiv la data de 21.03.2014, Ordinul MAI nr. II/2546 din 19.03.2012 îşi încetase efectele în urma pronunţării deciziei civile nr. 981 din 10.02.2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, în urma căreia s-a emis Ordinul MAI nr. 2551/12.03.2014 prin care s-a luat act de anularea primului ordin de trecere în rezervă.

Aşadar la data emiterii celui de-al doilea ordin de trecere în rezervă, împotriva căruia s-a solicitat anularea ce face obiectul prezentului litigiu, în acord cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant se afla în raporturi de serviciu cu intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne.

În aceste condiţii, în mod corect a reţinut instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate că emiterea Ordinului MAI nr. II/2624/21.03.2014 prin care s-a operat la trecerea în rezervă a recurentului-reclamant s-a făcut cu respectarea normelor legale în vigoare şi s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 conform căreia "ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii in activitate condamnaţi prin hotărâre judecătorească la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia, precum şi cei condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării ori cu amenda se trec în rezervă sau direct în retragere".

Instanţa de fond în justificarea soluţiei adoptate a făcut referire la situaţia de fapt care a condus la emiterea noului ordin de trecere în rezervă, arătând că recurentul-pârât a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 331 din 17.09.2012 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1305 din 13.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Înalta Curte, având în vedere întreaga situaţie de fapt şi conţinutul acestor dispoziţii legale aplicabile în cauză, apreciază ca fiind corectă concluzia primei instanţe în sensul că Ordinul MAI nr. II/2624/21.03.2014 a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale.

2. Temeiul juridic al soluţiei adoptate

În consecinţă, nefiind constatate motive care să justifice reformarea sentinţei, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune respingerea recursului, ca nefondat, reţinând legalitatea hotărârii atacate sub toate aspectele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 151 din 17 iunie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2019.