Late filing of administrative challenge: medical emergency and financial constraints insufficient to cure six-month statute of limitations without reinstatement request

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 01.10.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 477/25.03.2015, respectiv anularea creanţei bugetare în sumă de 564.356,26 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2358 pronunţată la 05 iulie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca tardiv formulată.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva sentinţei civile nr. 2358 pronunţată la 05 iulie 2016 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., republicat.

Recurenta-reclamantă, în critica sentinţei recurate a afirmat că, a demonstrat instanţei de fond cu înscrisuri, motivele temeinice care au dus la transmiterea acţiunii în dosarul x/2015 în data de 29 septembrie 2015, şi nu în data de 28 septembrie 2015, asa cum rezulta din calculul celor 6 luni de la primirea acţiunii.

În acest sens a reiterat în faţa instanţei de recurs că pe adresa societăţii a fost primită la data de 27 martie 2015 Decizia nr. 477/25.03.2015 emisă de intimata-pârâtă. Termenul de 6 luni pentru formularea acţiunii la instanţa de contencios administrativ, calculat din data de 27 martie 2015 s-a împlinit în data de 27 septembrie 2015, însă această zi a picat într-o zi nelucrătoare, considerente pentru care ultima zi de depunere a fost în data de 28 septembrie 2015.

În intervalul 25 septembrie 2015 - 28 septembrie 2015, consilierul juridic al societăţii a suferit un tratament stomatologic de urgenta, concretizat printr-o intervenţie de urgenta în data de 28 septembrie 2015, astfel cum rezulta din adeverinţa nr. x/25.09.2015, emisa de Cabinet individual B..

Recurenta-reclamantă în susţinerea recursului că trebuie avute în vedere pe de o parte prevederile art. 84 alin. (1) din C. proc. civ. privitopare la reprezentarea convenţională a persoanelor juridice, iar pe de alta parte, actul medical ce confirmă urgenţa medicală intervenită în intervalul 25 septembrie 2015 - 28 septembrie 2015, ca argumente principale pentru care acţiunea a fost depusă abia la acţiunea în data de 29 septembrie 2015, adică in ziua imediat următoare intervenţiei stomatologice de urgenta.

Astfel că, recurenta apreciază că acţiunea din dosarul x/2015 a fost formulata in termenul legal, in conformitate cu prevederile Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Aceasta mai aduce ca argument în susţinerea opiniei sale şi faptul că la acea dată nu deţinea resurse financiare pentru a putea apela la servicii juridice profesioniste.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic a depus întâmpinare la data de 03 octombrie 2016 prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat iniţial termen de judecată pe fond a recursului la data de 15 octombrie 2019. Ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul stabilit iniţial de judecată, la data de 01 octombrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de fond ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă va respinge recursul formulat, pentru considerentele ce urmează.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte analizând înscrisurile relevante ataşate în dosarul instanţei de fond, pentru stabilirea calcului termenului de formulare a cererii de chemare în judecată, în raport cu criticile formulate de recurenta-reclamantă constată următoarele:

Reclamanta a introdus acţiune la instanţă la data de 29.09.2015 . Decizia nr. 477/25.03.2015 a fost comunicată reclamantei la data de 27.03.2016, aşa cum rezultă din dovada de comunicare .

Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, având ca fundament legal dispoziţiile unei legi speciale, respectiv prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 "deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare".

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 477/25.03.2015 trebuia introdusă în termen de 6 luni de la comunicare.

Aşadar, potrivit art. 11 din legea 554/2004 "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; ..."

Având în vedere că reclamanta a depus acţiunea la oficiul poştal la data de 29.09.2015, aşa cum rezultă din menţiunile de pe plicul de la dosar, aceasta a depăşit termenul de 6 luni prevăzut de lege, care s-a împlinit la dataa de 28.09.2015.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

În ceea ce priveşte criticile şi apărările invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, care vizează imposibilitatea de formulare a acţiunii în termenul legal din cauza unor probleme financiare ale societăţii reclamante şi a unei probleme medicale a consilierului juridic al acesteia, Înalta Curte apreciază că aceste apărări au caracterul unor argumente în susţinerea unei cereri de repunere în termenul de formulare a acţiunii în contencios, cerere care nu a fost adresată expres în faţa instanţei de fond.

În lipsa punerii în discuţie în faţa instanţei de fond a argumentelor care justifică depunerea cu tardivitate a cererii de chemare în judecată, instanţa de recurs apreciază că nu poate face o analiză a acestora, având în vedere cadrul procesual în care ne aflăm.

2. Temeiul juridic al soluţiei adoptate

În consecinţă, nefiind constatate motive care să justifice reformarea sentinţei, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune respingerea recursului, ca nefondat, reţinând legalitatea hotărârii atacate sub toate aspectele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2358 din 7 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2019.