Loss of interest in appeal against suspension of administrative act after substantive judgment rendered

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat suspendarea următoarelor acte administrative emise de Ministrul Educaţiei Naţionale:

- Ordinul nr. 4997 din data de 25.09.2017 privind numirea doamnei A. în funcţia publică de execuţie de inspector clasa I grad profesional superior gradaţia 5 la Direcţia de Inspecţie Şcolară şi Evaluare - Direcţia Generală Inspecţie şi Control din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale - Anexa 1;

- Ordinul nr. 4955 din data de 22.09.2017 privind stabilirea structurii organizatorice şi a statului de funcţii pentru aparatul propriu al Ministerului Educaţiei Naţionale.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4930 din 14 decembrie 2017, a admis cererea de suspendare şi a suspendat executarea Ordinului nr. 4997/25.09.2017 şi a Ordinului nr. 4955/22.09.2017, ambele emise de pârâtul MEN, până la pronunţarea instanţei de fond, ordinul din urmă doar în ceea ce priveşte funcţia în care a fost numită reclamanta A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, este nelegală şi este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepţia şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea Ordinului nr. 4997 din data de 25.09.2017 privind numirea în funcţia publică de execuţie de inspector clasa I grad profesional superior gradaţia 5 la Direcţia de Inspecţie Şcolară şi Evaluare - Direcţia Generală Inspecţie şi Control din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale - Anexa 1 şi a Ordinului nr. 4955 din data de 22.09.2017 privind stabilirea structurii organizatorice şi a statului de funcţii pentru aparatul propriu al Ministerului Educaţiei Naţionale, ambele emise de pârât.

Prin sentinţa nr. 5420 din 17 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, a anulat în parte Ordinul nr. 4955/22.09.2017, în ceea ce priveşte anexa nr. 2, poziţia 61 şi a anulat Ordinul nr. 4997/25.09.2017.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 4930 din 14 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2019.