Constitution of non-legal-person police sections as subjects of administrative contravention for accessibility discrimination

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii nr. 427/15.06.2016 prin care pârâtul a dispus amendarea Secţiilor de Poliţie nr. 1 şi 3 din Piteşti cu amendă contravenţională de câte 6000 RON. În subsidiar, reclamantul a solicitat înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertisment.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 10/F- C. civ. din 25 ianuarie 2017, a respins excepţiile invocate de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi, totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că este neîntemeiată reţinerea instanţei de fond potrivit căreia termenul prevăzut de art. 20 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2000 este un termen de recomandare.

Având în vedere faptul că acest text de lege prevede expres că hotărârea trebuie emisă în termen de 90 de zile de la sesizare, termenul menţionat este un termen imperativ. În consecinţă, raportat la faptul că sesizarea a fost făcută la data de 25.02.2015, iar hotărârea a fost emisă în data de 15.06.2016, rezultă că hotărârea nr. 427 este lovită de nulitate absolută. Mai mult, măsurile şi verificările efectuate în vederea soluţionării memoriului înregistrat la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sub nr. x/25.02.2015 au constat în cercetări la faţa locului ale unor imobile, aflate în acelaşi oraş, prin urmare termenul imperativ de 90 de zile putea fi respectat cu uşurinţă.

În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.

Potrivit art. 12 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, la nivel de judeţ, inspectoratele de poliţie sunt unităţi cu personalitate juridică.

Deci, sancţionarea secţiilor de poliţie este nelegală, acestea neavând personalitate juridică sau drept de administrare asupra imobilelor în care se află secţiile de poliţie.

Cu privire la individualizarea sancţiunilor, instanţa de fond a reţinut că aceasta s-a realizat corespunzător, astfel că situaţia reţinută de către instanţă este neîntemeiată .

După controalele efectuate la secţia nr. 1 şi secţia nr. 3 de Poliţie Piteşti, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş a luat măsuri în vederea îndeplinirii măsurilor stabilite prin procesele-verbale de control nr. x/22.02.2016 şi y/22.02.2016 emise de către Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.

Având în vedere faptul că Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş s-a conformat măsurilor stabilite de către inspectorii Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi a remediat aproape în totalitate deficienţele constatate cu ocazia controlului şi înainte de termenul stabilit prin procesele-verbale de control, unele deficienţe fiind remediate chiar înainte de emiterea hotărârii nr. x, sancţiunile aplicate sunt excesiv de oneroase şi, în consecinţă, ar trebui înlocuite cu avertisment sau redus cuantumul acestora spre minimul prevăzut de art. 26 din O.U.G. nr. 137/2000, respectiv 1.000 RON.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Hotărârea nr. 427 din 15 iunie 2006 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a dispus amendarea Secţiilor de Poliţie nr. 1 şi 3 din Piteşti cu amendă contravenţională în cuantum de câte 6.000 RON.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, într-adevăr, hotărârea Colegiului director al CNCD a fost emisă la mai mult de 90 de zile de la data sesizării, deoarece sesizarea a fost înregistrată la data de 25.02.2015, iar hotărârea a fost emisă la data de 15.06.2016.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că acest aspect nu are efect asupra legalităţii hotărârii, întrucât termenul respectiv este unul de recomandare.

Hotărârea este rezultatul final al unei proceduri, iar împrejurarea că respectiva procedură poate avea un parcurs mai îndelungat de 90 de zile nu poate duce la concluzia că trebuie să rămână nefinalizată pentru că nu s-ar mai putea emite o hotărâre, pentru că o astfel de concluzie este împotriva scopului pentru care a fost adoptată O.G. nr. 137/2000.

Pe de altă parte, s-a constatat că sesizarea a fost complexă, vizând mai multe instituţii publice şi un hotel, şi a presupus măsuri corespunzătoare de edificare a consiliului asupra aspectelor sesizate, ceea ce a avut drept consecinţă inevitabilă prelungirea duratei de soluţionare a sesizării respective.

Prin urmare, în mod temeinic s-a apreciat că nu poate fi reţinut argumentul de nelegalitate prezentat de recurentul-reclamant referitor la depăşirea duratei de emitere a hotărârii.

Cât priveşte lipsa capacităţii de folosinţă a secţiilor de poliţie amendate şi, pe cale de consecinţă, lipsa calităţii lor de subiect activ al unei contravenţii, aceasta a fost justificată de recurent prin prisma faptului că secţiile de poliţie nu au personalitate juridică.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic a reţinut că argumentul respectiv nu poate susţine însă afirmaţia că secţiile de poliţie nu au capacitatea de a fi titulare de drepturi şi obligaţii în condiţiile în care Legea nr. 218/2002 le stabileşte existenţa ca entităţi distincte cu competenţe în anumite domenii, recunoscându-le chiar capacitatea de a exercita anumite drepturi, capacitate de exerciţiu căreia îi corespunde corelativ capacitatea de a-şi asuma obligaţii. Secţiile de poliţie sunt unităţi din structura Poliţiei Române şi reflectă caracteristicile de instituţie publică ale Poliţiei Române, ducând la îndeplinire atribuţiile ce le sunt stabilite legal chiar dacă nu au personalitate juridică, aceasta nefiind o condiţie necesară pentru realizarea competenţelor şi atingerea scopului pentru care au fost înfiinţate. Ele există şi acţionează potrivit legii şi răspund pentru acţiunile lor. Astfel fiind, în măsura în care - prin acţiuni sau inacţiuni proprii - încalcă norme legale pentru care sunt prevăzute sancţiuni contravenţionale, au calitatea de subiect activ al contravenţiei şi capacitatea de a răspunde pentru faptele sau omisiunile lor.

Secţiile de poliţie puteau fi verificate de CNCD prin prisma respectării dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000 din perspectiva luării tuturor măsurilor materiale pentru a asigura accesul în respectivele imobile a persoanelor cu dizabilităţi şi folosirea de către acestea a diverselor oficii sau camere.

În ceea ce priveşte amenda aplicată, Înalta Curte constată că aceasta a fost bine individualizată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la câte 6.000 RON, prin orientarea spre minimul legal, limitele prevăzute de O.G. nr. 137/2000 fiind între 1.000 RON şi 30.000 RON, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv între 2.000 RON şi 100.000 RON, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate, astfel că susţinerile privind greşita individualizare a sancţiunilor nu pot fi primite.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş împotriva sentinţei nr. 10/F- C. civ. din 25 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2019.