Liability of a stockbroking firm’s internal control representative for corporate contraventions under the Capital Market Law

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară solicitând anularea în parte a Deciziei ASF nr. 1289/16.06.2015 - şi anume a punctelor 2, 4, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 20, 24 şi 25 ale acesteia, decizie comunicată prin adresa nr. x din data de 16.06.2015, şi a deciziei ASF nr. 2198/10.09.2015, comunicată în data de 16.09.2015, prin care a fost dispusă măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 11.250 RON, cu consecinţa înlocuirii sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului scris şi obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor judiciare generate şi suportate de către reclamantă în cadrul prezentului litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3928 din 7 decembrie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs.

După o prezentare detaliată a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că decizia ASF nr. 1289/16.06.2015 este netemeinică şi nelegală şi solicită înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Recurenta-reclamantă precizează faptul că nu este şi nu poate fi subiect pasiv al încălcărilor reţinute în motivarea în drept şi în fapt a deciziei de sancţionare. În decizia de sancţionare nu există o descriere în fapt şi în drept a faptei personale pentru care a fost sancţionată. Instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că ar putea fi subiect activ al contravenţiilor stabilite prin decizia contestată.

Potrivit descrierii faptei constatate şi sancţionate de Decizia nr. 1289/16.06.2015, este neîndoielnic că subiectul activ al presupusei contravenţii ar putea fi numai persoana juridică B. S.A., chiar şi în cazul în care fapta s-ar dovedi a fi reală, astfel ţinând cont de acest aspect, instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că recurenta ar deţine vreo culpă.

În opinia sa, nu poate fi sancţionată contravenţional pentru presupuse fapte omisive sau comisive săvârşite de către alt subiect activ, şi nu de propria persoana (întrucât prevederile art. 64 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 se referă în mod clar la obligaţiile S.S.I.F., şi nu la obligaţiile personalului însărcinat cu atribuţii de control - de altfel întregul titlu din care articolul face parte TITLUL III - Cerinţe organizatorice şi reguli de conduită - nestabilind obligaţii specifice reprezentanţilor compartimentului de control intern). Instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că există vreo culpă în persoana reclamantei, având în vedere faptul că pe parcursul derulări relaţiilor contractuale cu societatea a deţinut calitatea de prepus.

În calitate de reprezentant al compartimentului intern, avea atribuţiile prevăzute în mod clar în art. 76 din Regulamentul 32/2006, iar din acest articol nu există legătură între faptele pentru care a fost sancţionată şi atribuţiile sale.

Astfel, recurenta consideră că presupusa faptă detaliată prin decizia nr. 1289/16.06.2015 nu există (nu există nicio legătură între presupusa contravenţie şi prevederea legală invocată).

Se mai arată că nu este detaliată fapta personală a reclamantei, precum şi faptul că deşi a fost angajata societăţii B. S.A., a fost sancţionată deşi era prepus conform prevederilor C. civ.

Se mai precizează că instanţa de fond nu motivează de ce ar fi subiect activ al contravenţiilor aplicate prin Decizia nr. 1289/16.06.2016, ci doar precizează că ar fi subiect activ al contravenţiei.

Sancţiunea aplicată prin procesul-verbal de control şi anume amenda în valoare de 11.250 RON este excesivă şi este rezultatul unei greşite individualizări a faptei din partea reprezentanţilor ASF, prejudiciile create prin aplicarea acestei măsuri sunt mult disproporţionate fată de fapta avută în vedere în momentul la care s-a aplicat sancţiunea.

Raportat la sancţiunea severă şi excesivă aplicată, aplicarea acestei sancţiuni este consecinţa exclusivă a faptului că A.S.F. nu a aplicat absolut deloc criteriile de individualizare a sancţiunii.

La individualizarea sancţiunii nu au fost aplicate prevederile art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. respectiv nu s-a ţinut seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita reclamantei.

De asemenea, caracterul disproporţionat al sancţiunii este evident.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 1289/16.06.2015 emisă de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a fost sancţionată reclamanta A. cu amendă contravenţională în sumă de 11.250 RON pentru săvârşirea mai multor contravenţii prevăzute în art. 272 alin. (1) lit. a) din Legea 297/2004 privind piaţa de capital, contravenţii ce au fost descrise la pct. 1-25 din decizie.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că, în cauză, contravenţiile pentru care a fost sancţionată reclamanta au fost descrise la pct. 1 - 25 din decizie, fiind precizată atât descrierea în fapt cât şi încadrarea juridică a contravenţiilor.

De asemenea, în mod temeinic şi legal s-a apreciat faptul că în cuprinsul deciziei, atunci când sunt descrise faptele, se precizează că abaterile sunt săvârşite de către SSIF Broker S.A., nu înseamnă că reclamanta a fost sancţionată pentru faptele altei persoane întrucât s-a precizat expres după ce au fost descrise faptele că pentru acestea "este responsabilă recurenta-reclamantă în calitate de reprezentant al Compartimentului de Control Intern al SSIF Broker S.A. autorizat prin Decizia CNVM nr. 1256/13.08.2009, care nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile şi obligaţiile aferente funcţiei deţinute".

Prin urmare, sancţionarea recurentei-reclamante s-a realizat nu pentru că ar fi săvârşit ea personal toate abaterile reţinute, ci pentru că este şi ea responsabilă de respectivele abateri având în vedere calitatea deţinută de aceasta de reprezentant al Compartimentului de Control Intern al SSIF Broker S.A..

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia recurenta nu poate fi subiect activ al contravenţiilor, Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiată şi această critică întrucât pentru abaterile constatate în activitatea unei persoane juridice răspunde nu numai acea persoană juridică, ci şi angajaţii societăţii care nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu şi care sunt responsabile pentru apariţia respectivelor abateri.

Potrivit art. 272 alin. (1) lit. a) din Legea 297/2004 "constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de către: a) S.S.I.F. şi/sau de către membrii consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului, reprezentanţii compartimentului de control intern, agenţii pentru servicii de investiţii financiare ai S.S.I.F. şi agenţii delegaţi, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, precum şi de către persoana sau persoanele care acţionează în mod concertat şi care a decis să achiziţioneze o participaţie calificată într-o S.S.I.F. sau sunt acţionari ai S.S.I.F., după caz, în legătură cu: (…)".

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că recurenta-reclamantă în calitate de reprezentant al compartimentului de control intern al SSIF Broker S.A. putea fi subiect activ al contravenţiilor reglementate de art. 272 alin. (1) lit. a) din Legea 297/2004 şi pentru care a fost sancţionată prin decizia contestată.

În altă ordine de idei, Înalta Curte apreciază că la individualizarea şi stabilirea cuantumurilor amenzii aplicate s-a avut în vedere adoptarea de către societate a unor măsuri de remediere a deficienţelor semnalate de către echipa de control prin procesul-verbal de control, unele dintre aceste situaţii reţinute fiind deja în proces de remediere.

Individualizarea sancţiunilor a fost realizată în conformitate cu principiul juridic al aplicării legii mai favorabile pentru faptele reţinute. Toate faptele reţinute în sarcina recurentei pentru a fi sancţionate au fost calificate drept contravenţie în cadrul tuturor reglementărilor/legislaţiei aplicabile în decursul perioadei în care acestea s-au săvârşit.

Totodată, în cazul propunerilor de sancţionare şi atenţionare, s-a ţinut cont de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei conform art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 3928 din 7 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2019.