Supreme Court lacks original jurisdiction over electoral administrative acts; jurisdictional transfer to appellate court under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 10 septembrie 2020

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2020, reclamantul A. - Candidat independent pentru funcţia de primar al Municipiului Iasi şi la funcţia de consilier local în Consiliul local al Municipiului Iaşi a chemat în judecată Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din 27 septembrie 2020 urmare a soluţionării ca fiind inadmisibilă a plângerii sale prealabile împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 49/24.08.2020, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ actualizata 2019 prin Legea 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative (publicată în M. Of. 658 din 30-iul-2018), solicitând:

- anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 49/24.08.2020;

- obligarea Biroului Electoral Central de a înregistra semnul electoral comunicat de A., candidat independent la alegerile locale din Municipiul Iaşi din anul 2020.

Prin sentinţa civilă nr. 76/2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

La termenul de judecată din 10.09.2020, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra competenţei de soluţionare a prezentei cauze.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este reglementată prin dispoziţiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

Astfel, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, cu excepţia celor date prin lege în competenţa sa.

În ceea ce priveşte teza de la pct. 4 al art. 97 sus citat:

"orice alte cereri date prin lege în competenţa sa", raportată la problema de competenţă materială pusă în discuţie şi la obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că nici în Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi nici în H.G. nr. 576/2020 din 22 iulie 2020 pentru aprobarea programului calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare organizării şi desfăşurării în bune condiţii a alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2020 nu se stabileşte o competenţă cu caracter special în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de temeiul de drept invocat de către petent, cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză nu face parte dintre cererile prevăzute a fi soluţionate în primă instanţă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte are în vedere faptul că nu există în conţinutul celor două acte normative menţionate anterior un text care să prevadă expres competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei cereri de natura celei cu care a fost învestită în prezenta cauză.

Totodată, observă că din conţinutul înscrisului contestat rezultă faptul că acesta are natura juridică a unui act administrativ, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, act emis de Biroul Electoral Central, care este încadrat în categoria autorităţilor publice centrale.

În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, care cuprind norme de competenţă de ordine publică, precum şi în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de calitatea pârâtului, este evident că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este competentă material să soluţioneze cauza de faţă, competenţa aparţinând secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de apel în a cărui rază teritorială se află sediul reclamantului, conform art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, din punct de vedere formal, contestaţia formulată în cauza de faţă este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa competentă din punct de vedere material fiind, potrivit art. 10 alin. (1) din lege, curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă competentă în privinţa litigiilor având ca obiect acte administrative emise de autorităţile publice centrale, iar din punct de vedere teritorial, conform art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, având în vedere domiciliul contestatorului din mun. Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Iaşi.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 97, art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 132 C. proc. civ. din C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cererea formulată de contestator spre competentă soluţionare Curţii de Apel Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza privind pe contestatorul A. şi pe intimatul Birou Electoral Central spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Iaşi.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2020.