Wage dispute jurisdiction: waiver of functional incompetence exception and territorial competence for labor conflicts under special statutory norms

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.05.2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. unic x/2017, aşa cum a fost precizată la data de 29.06.2017, un consorţiu de 438 de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi Ministerul Finanţelor Publice - chemat în garanţie, cu citarea Consiliului pentru Combaterea Discriminării, au solicitat:

- Obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata către fiecare reclamant a drepturilor băneşti reprezentând indemnizaţia de 75%, calculată la salariului de bază brut lunar, începând cu data de 23.05.2014 şi până la zi,

- Obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv acordate, rezultate în urma recalculărilor solicitate mai sus, actualizate, indexate şi majorate cu indicele de inflaţie.

- Obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu, în temeiul art. 453 noul C. proc. civ.,

- Obligarea Ministerului Finanţelor Publice să includă în buget sumele necesare plăţii drepturilor salariale şi să vireze pârâtei Curtea de Conturi a României fondurile necesare achitării drepturilor băneşti solicitate.

La termenul din data de 11.10.2017, instanţa a dispus disjungerea cererii formulată în cauză în mai multe dosare, pe rolul rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale fiind înregistrată şi cauza prezentă, având ca reclamant pe A..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 8755/04.12. 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a invoca excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei a VIII a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti. A admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâta Curtea de Conturi prin întâmpinare. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Prin încheierea de şedinţă nr. 470/MAS din 16.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei I Civile a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 871/CA din 13 iunie 2018, Tribunalul Braşov, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.11.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă din 08.05.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă care nu a fost constatat de ultima instanţă şi, în temeiul art. 136 alin. (2) din Noul C. proc. civ., a înaintat cauza spre soluţionarea conflictului negativ de competenţă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 346 din 03.07.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevăd că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele şase instanţe îl constituie problema instanţei competente funcţional/teritorial/să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Cauza ce formează obiectul prezentului dosar s-a format ca urmare a disjungerii, la termenul de judecată din data de 11.10.2017, din dosarul înregistrat la nr. x/2017 din data de 23.05.2017, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de 438 de reclamanţi persoane fizice.

Pârâta Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare la data de 03.08.2017, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, în raport de domiciliul/reşedinţa reclamanţilor, care sunt angajaţi în cadrul structurilor teritoriale ale Curţii de Conturi, a invocat dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul Muncii şi art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 22.11.2017, în dosarul disjuns, pârâta a susţinut excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, pe care o invocase prin întâmpinare, şi a invocat şi excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII - a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, faţă de calitatea reclamantului din prezentul dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 8755/04.12. 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat că pârâta Curtea de Conturi a României este decăzută din dreptul de a invoca excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâta Curtea de Conturi prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, 23.05.2017, care prevedeau că "(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. (3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.", şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.", Înalta Curte reţine că excepţia de necompetenţă materială procesuală (reţinută de instanţă sub denumirea de necompetenţă funcţională) nu a fost invocată de instanţă ori de către părţi în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.. Această excepţie a fost invocată ulterior primului termen de judecată, pe cale de consecinţă Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a o invoca. Pârâta Curtea de Conturi a României a invocat în condiţiile art. 130 C. proc. civ. exclusiv excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru aceste considerente, nefiind invocată în termen, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ., excepţia de necompetenţă materială procesuală (necompetenţă funcţională) nu mai putea fi invocată în tot cursul procesului, prin urmare instanţa căreia i-a fost declinată competenţa teritorială nu o mai putea invoca.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, se impune a fi avute în vedere dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care reglementează din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a acestor litigii şi care prevăd că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.".

Norma de competenţă teritorială are caracter special şi derogatoriu de la dreptul comun, competenţa este alternativă, la alegerea reclamantului, revenind instanţei de la domiciliul său sau cea de la locul său de muncă.

În cauza de faţă, reclamantul A. are atât domiciliul, cât şi locul de muncă (Camera de Conturi Braşov) în jud. Braşov.

Faţă de împrejurarea că excepţia de necompetenţă materială procesuală (necompetenţa funcţională) în soluţionarea cauzei nu a fost invocată în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, în ceea ce priveşte competenţa teritorială a instanţei, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Curtea de Conturi a României şi Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.