Jurisdiction over green certificate contract disputes: classification of market operator as civil litigant rather than public authority

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 3.01.2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Societatea B. S.A., C. S.A. şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea răspunsului B. nr. x din data de 22.06.2017, să se constate că următoarele contracte de vânzare cumpărare certificate verzi, contractul de vânzare cumpărare certificate verzi încheiat între societate, în calitate de vânzător, si C. S.A., în calitate de cumpărător, în conformitate cu rezultatul sesiunii de licitaţie organizata pe piaţa contractelor bilaterale de certificate verzi, cod oferta x din data de 21.12.2016, şi contractul de vânzare cumpărare certificate verzi încheiat între societate, în calitate de cumpărător, şi societatea D. S.R.L., in calitate de vânzător, in conformitate cu rezultatul sesiunii de licitaţie organizată pe piaţa contractelor bilaterale de certificate verzi, cod oferta x din data de 17.03.2017, se încadrează în categoria contractelor bilaterale de vânzare - cumpărare a certificatelor verzi încheiate înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2017, conform art. XI, pentru care este permisa derularea acestora pana la expirarea lor, B. fiind obligata in aplicarea O.U.G. nr. 24/2017 să permită tranzacţionarea certificatelor verzi până la expirarea acestor contracte.

De asemenea, a solicitat să fie obligat B. la repararea prejudiciului cauzat societăţii în sumă de 365.061,57 RON, reprezentând contravaloarea unui număr de 2765 certificate verzi care au expirat după refuzul B. de a transfera un număr de 2766 de certificate verzi din contul Societăţii in contul C. S.A., şi, pe cale de consecinţă, să oblige B. la plata către Societate a sumei de 365.061,57 RON reprezentând prejudiciul suferit, precum şi obligarea B. la plata cheltuielilor de judecata.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 2635 din 06.06.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale invocate de către pârâtele B. S.A. şi ANRE prin întâmpinare.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Societatea B. S.A., C. S.A. şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă.

Prin încheierea din data de 15.10.2018 pronunţată în dosar nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională. A trimis cauza Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti. A declinat competenţa în favoarea secţiei a VI-a a Tribunalului Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea conflictului negativ de competenţă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI - a civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevăd că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele trei instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004).

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, noţiunea de autoritate publică este definită ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică .

Conform art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

Numai determinarea naturii juridice a litigiului ca fiind de contencios administrativ atrage competenţa instanţelor de contencios administrative, iar în cauză nu se contestă un act administrativ tipic ori asimilat.

Litigiul este de natură civilă, în legătură cu derularea unor contracte de vânzare cumpărare de certificate verzi.

Plângerea formulată de reclamantă nu a avut ca obiect un act administrativ, tipic sau asmilat. Rezultă din răspunsul dat de B. S.A., prin adresa nr. x/2017, că această entitate nu a acţionat în regim de putere publică, cu privire la interpretarea legii solicitând un punct de vedere de la ANRE.

Pârâta B. S.A. este o societate pe acţiuni, nu este o autoritate publică stricto sensu. În raport de atribuţiile acesteia şi de modul concret de funcţionare, nu poate fi asimilată unei autorităţi publice, nefiind o persoană juridică de drept privat care, potrivit legii, a obţinut statut de utilitate publică sau este autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Societatea B. S.A. a fost înfiinţată prin H.G. nr. 627/2000, fiind o filială înfiinţată în structura "Transelectrica" - S.A. Potrivit art. 10, "(1) "B." - S.A. este persoană juridică română, societate comercială cu capital integral de stat care se organizează şi funcţionează potrivit dispoziţiilor legale în vigoare şi statutului prevăzut în anexa nr. 2. (2) Activitatea "B." - S.A. se desfăşoară pe bază de licenţă acordată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în condiţiile legii". Art. 12 prevede că ""B." - S.A. are ca obiect principal de activitate administrarea pieţei de energie electrică, stabilirea ordinii de merit-vânzare pentru producători către furnizori, în scopul menţinerii echilibrului permanent dintre producţie şi consum, asigurând desfăşurarea tranzacţiilor şi contractelor comerciale ale participanţilor autorizaţi pe bază de licenţe în condiţiile legii".

Potrivit art. 6 din anexa 2 din H.G. nr. 627/2000, "obiectul de activitate constă în asigurarea unui cadru organizat de desfăşurare a tranzacţiilor comerciale pentru energia electrică pe bază de licenţă, în condiţiile legii".

Niciuna dintre atribuţiile stabilite în sarcina pârâtei B. nu constituie un serviciu public care să fie exercitat în regim de putere publică, aceasta desfăşoară o activitate de monitorizare a pieţei, pe baza unor contracte pe care le încheie în acest sens. Contractele tip care nu sunt deschise unei negocieri nu conduc la concluzia că exercită un serviciu public în regim de putere publică. De asemenea, faptul că acestea sunt supuse unor reglementări stricte din partea autorităţilor cu atribuţii concrete pe piaţa energiei electrice (Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei) nu este de natură a asimila societatea pe acţiuni unei autorităţi publice, supravegherea strictă a statului fiind exercitată în considerarea importanţei pe care o prezintă energia electrică.

Având în vedere că litigiul are natură civilă şi se desfăşoară între profesionişti, Înalta Curte constată că secţia a VI -a civilă a Tribunalului Bucureşti este competentă material să soluţioneze prezenta cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI - a civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pârâtele Societatea B. S.A., Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi C. S.A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI - a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.