Judge’s salary-recalculation claim assigned to Hunedoara Tribunal as labor court

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba şi Tribunalul Hunedoara, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună recalcularea indemnizaţiei lunare prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare stabilită prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1490/C/24.05.2017 (prin care s-a stabilit valoarea de referinţă sectorială de 405 RON) a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10%, prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON +4%+10, obligarea pârâţílor la alocarea fondurilor necesare plăţii, respectiv la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare rezultate din recalcularea indemnizaţiilor cuvenite potrivit punctului 1, începând cu data de 01.04.2015,

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 120/2019 din 20 februarie 2019, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Hunedoara.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 159 din 13 .05.2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea De Apel Alba Iulia, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I Civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevăd că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta a solicitat recalcularea indemnizaţiei lunare, în temeiul art. 208 din Legea 62/2011, şi nu a contestat actul de stabilire a drepturilor salariale emis de către Ministerul Justiţiei.

Cererea sa nu se încadrează în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei) al Anexei VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, şi nici în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei) al Anexei V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" la Legea nr. 153/2017.

Competenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 are caracter special.

Obiectul cererilor soluţionate de Curtea de Apel Bucureşti este limitat la plângerea împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ale colegiilor de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

În materia raporturilor juridice de muncă se aplică dispoziţiile art. 208 din Legea nr. 62/2011, coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 278 alin. (2) şi art. 266 din Codul muncii.

Prin Decizia nr. 9/2017 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca urmare a soluţionării unui recurs în interesul legii, s-a reţinut distincţia între recalcularea si plata drepturilor salariale prevăzute de lege şi nerecunoscute de angajator, pe de o parte, şi contestarea actelor de stabilire a salariului, pe de altă parte. Această distincţie operează nu numai în privinţa condiţiilor de exercitare a acţiunii, aspect avut în vedere de Înalta Curte la pronunţarea deciziei amintite, ci şi sub aspectul competenţei de drept material a instanţei chemate să soluţioneze cele două tipuri de litigii.

Prin urmare, având în vedere obiectul acţiunii reclamantei, judecător la Judecătoria Brad, privind recalcularea indemnizaţiei lunare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I-a civilă. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.