Jurisdiction for execution objections based on public service concession invoices: ordinary civil court competence under execution law vs. administrative jurisdiction for contract disputes

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Aiud, la data de 13.09.2018, sub nr. x/2018, contestatoarea Comuna Rădeşti, în contradictoriu cu intimata SC. A. S.R.l., a formulat contestaţie la executare, solicitând, în temeiul art. 719 alin. (1) din C. proc. civ.: suspendarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2018 constituit la nivelul BEJ B., să se constate nelegalitatea obligaţiei de plată în sumă de 18.671,38 RON debit principal, stabilită de concesionarul SC. A. S.R.L. prin factura fiscală seria x nr. x/05.02.2018 emisă de pârâtă în sarcina sa; anularea obligaţiei de plată, inclusiv a facturii fiscale, stabilită de pârâtă în sarcina sa; anularea actelor de executare silită; restabilirea situaţiei anterioare, în sensul art. 723 alin. (1) C. proc. civ., cu obligarea pârâţilor la restituirea în contul din Trezorerie al Comunei Rădeşti a sumei de 21.713,28 RON, plătită la data de 06.09.2018, pe seama şi la dispoziţia BEJ B., la Trezoreria Aiud, terţ poprit, conform adresei nr. x/06.09.2018, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 297/13.03.2019, Judecătoria Aiud a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Aiud, invocată de contestatoarea Comuna Rădeşti, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie la executare, suspendare a executării silite, în favoarea Tribunalului Alba.

Prin sentinţa civilă nr. 249/CAF/2019 din 10 mai 2019, Tribunalul Alba, secţia a II a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a admis excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cauzei, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Tribunalului Argeş competenţa soluţionării contestaţiei la executare.

Prin sentinţa civilă nr. 472 din 21 iunie 2019, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Argeş, invocate din oficiu. A declinat, în favoarea Judecătoriei Aiud, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat judecata în cauză. A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competentă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevăd că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele trei instanţe îl constituie problema instanţei competente material şi teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

În cauză, Înalta Curte reţine că, în esenţă, contestatoarea Comuna Rădeşti a formulat contestaţie la executare în dosarul execuţional nr. x/2018 constituit la nivelul BEJ B. şi a solicitat să se dispună suspendarea executării silite, să se constate nelegalitatea obligaţiei de plată în sumă de 18.671,38 RON debit principal stabilită de concesionarul SC. A. S.R.L. printr-o factură fiscală, să se dispună anularea obligaţiei de plată, inclusiv a facturii fiscale, anularea actelor de executare silită restabilirea situaţiei anterioare în sensul art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Cadrul procesual obiectiv fixat de către cel care a pus în mişcare procedura judiciară este specific unei contestaţii la executare, introdusă de contestator împotriva executării silite ce se efectuează la cererea unui operator cu care acesta a încheiat un contract de delegare prin concesiune a gestiunii serviciului public de salubrizare. Solicitările formulate sunt dintre cele ce disting contestaţia la executare de o acţiune în legătură cu executarea unui contract, scopul unei contestaţii la executare fiind acela de a supune controlului judecătoresc legalitatea executării silite ori a unui act de executare, iar acest control trebuie exercitat de instanţa de executare de drept comun.

Numai determinarea naturii juridice a litigiului ca fiind de contencios administrativ atrage competenţa instanţelor de contencios administrative. Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale; instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ, litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun.

Motivul esenţial al contestaţiei la executare priveşte lipsa calităţii de titlu executoriu a înscrisului în baza căruia a fost solicitată, încuviinţată şi demarată executarea silită a unei obligaţii asumate de către debitorul urmărit, concedentul din Contractul de delegare a gestiunii prin concesiune a serviciului public de salubrizare nr. 1514 din 10.06.2014.

Înscrisul este o factură fiscală, seria x nr. x/05.02.2018, emisă de către operatorul creditor în baza acestui contract, operatorul apreciind că factura fiscală menţionată constituie titlu executoriu, conform art. 632 C. proc. civ. şi art. 42 alin. (6) din Legea nr. 51/2006.

Litigiul este unul ce priveşte legalitatea executării silite efectuate în baza unei facturi fiscale la cererea creditorului care a recurs la procedura de executare de drept comun, şi nu un litigiu patrimonial legat de încheierea şi executarea contractului sau rezultat din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, care este de competenţa instanţelor de contencios administrativ, potrivit art. 36 din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, sau un litigiu dintre unitatea administrativ-teritorială şi operator în legătură cu atribuirea directă, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de delegare a gestiunii, care este de competenţa instanţei de contencios administrativ, potrivit art. 51 alin. (4)1din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006.

Soluţionarea contestaţiei împotriva executării silite efectuate în baza facturii fiscale, asupra căreia părţile sunt în divergenţă în ceea ce priveşte calitatea acesteia de a fi titlu executoriu, se efectuează de instanţa de executare de drept comun, respectiv judecătoria.

Conform art. 714 alin. (1), raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, şi soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În raport cu aceste dispoziţii legale, aplicabile faţă de obiectul judecăţii, Înalta Curte constată că Judecătoria Aiud, instanţa iniţial sesizată, are competenţa materială şi competenţa teritorială de a soluţiona contestaţia la executare prin care debitorul a atacat atât un act de executare concret, cu referire la adresa de înfiinţare a popririi emisă de executorul judecătoresc sesizat de creditor, cât şi executarea silită însăşi, debitorul susţinând lipsa unui titlu executoriu.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Aiud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Rădeşti prin primarul comunei C. şi pârâţii S.C. A. S.R.L. Piteşti, Biroul Executorului Judecătoresc B. în favoarea Judecătoriei Aiud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.