Recalculation of judicial salaries under O.U.G. 83/2014 and loss of interest due to subsequent administrative compliance

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei obligarea acestuia de a emite începând cu data de 09.04.2015 un nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. x, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei; stabilirea drepturilor salariale să se facă la nivelul maxim stabilit în cadrul judecătoriilor, raportat la vechimea în funcţie (3-5 ani), vechimea în muncă şi gradul profesional deţinut; obligarea pârâtului la acordarea, începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. x, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011, şi obligarea pârâtului ca la emiterea ordinului de salarizare să ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat că sunt judecători în cadrul Judecătoriei Tecuci, iar la data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, şi prin care s-a introdus art. 51 în O.U.G. nr. 83/2014.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1241 din 12 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justitiei.

A obligat pârâtul să emită pentru fiecare reclamant noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 modificat şi completat prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei.

A obligat pârâtul la acordarea începând cu data de 09.04.2015 a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/funcţie ulterior datei de 01.01.2011.

A obligat pârâtul ca la emiterea Ordinelor să ţină cont în cazul promovării în funcţie sau numirii în funcţii de conducere de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie avute la data promovării.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs intimatul Ministerul Justiţiei, susţinând că hotărârea este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale, instanţa de fond reţinând în mod eronat că dispoziţiile prev. de art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi judecătorilor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală, în condiţiile în care această normă legală este o normă de excepţie ce vizează expres şi limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, iar în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la acelaşi nivel cu personalul din Parlament.

În situaţia în care legiuitorul ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (5/1) să fie aplicabile întregului personal din toate instituţiile şi autorităţile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) şi (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În acelaşi timp, nu se justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituţii: aparatul de lucru al parlamentului.

A mai susţinut recurentul că instanţa de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categorii de personal cărora nu li se adresează, bazându-şi soluţia pe intenţia legiuitorului, ca măsură reparatorie, de înlăturare a diferenţelor salariale între persoane aflate în aceleiaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie şi reţinând că astfel de diferenţe apar şi între judecători, prin aplicarea legilor anuale de salarizare începând de la 1 ianuarie 2016.

Or, câtă vreme textul în discuţie constituie o normă de excepţie, de strictă interpretare, care nu a fost declarat neconstituţional, instanţa de fond era ţinută să-l aplice ca atare.

Singura interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 71/2015 este în sensul că prevederile art. 1 alin. (5/1) din O.U.G. nr. 83/2014, nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, respectiv, în cazul sistemului justiţie, categoria funcţionarilor publici, precum şi ce a personalului contractual, acestea fiind salarizate la acelaşi nivel cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului.

A mai susţinut recurentul că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor salariale, în condiţiile în care angajatoare este instituţia care are această atribuţie.

În fine, a arătat recurentul că tribunalele şi curţile de apel au personalitate juridică, raporturile de muncă ale intimaţilor-reclamanţi sunt stabilite cu angajatorul, astfel că drepturile salariale ale acestora sunt calculate şi plătite direct de către instituţia angajatoare, care procedează şi la calcularea şi virarea contribuţiilor sociale către stat.

Criticile vizează prev.art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

La data de 18.09.2019, recurentul-pârât a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca rămasă fără obiect, având în vedere că a fost emis OMJ nr. 1487/C/2017 în aplicarea dispoziţiilor OMJ nr. 4680/2016, modificat prin OMJ nr. 219/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi ale sporurilor reclamanţilor începând cu data de 09.04.2015 în funcţie de vechime, grad, gradaţie, în conformitate cu Legea nr. 71/2015.

Astfel, începând cu 09.04.2015, reclamanţilor li s-a stabilit indemnizaţia la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015.

A anexat în copie OMJ nr. 1487/C/2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, şi actual în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului.

Recurentul-pârât a emis Ordinul nr. 4680 la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31alin. (1)2din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin Ordinul nr. 4680 din 21.12.2016, la art. 1, s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, să li se recalculeze indemnizaţia la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Ulterior, prin Ordinul 1487C din 24.05.2017, emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016, modificat prin Ordinul nr. 219/C/2017, ţinând seama de prevederile Ordinului MJ nr. 279/C/2010, recurentul pârât a dispus ca, pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016, judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Galaţi, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, să li se recalculeze indemnizaţia la nivelul maxim, conform celor menţionate în Anexe, iar începând cu data de 1.08.2016, s-a stabilit că judecătorii beneficiază de drepturile salariale menţionate în dreptul fiecăruia.

S-au avut în vedere prevederile O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin Legea nr. 71/2015, dispoziţiile O.U.G. nr. 57/2015, Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31alin. (1)2din O.U.G. nr. 57/2015.

Prin urmare, având în vedere că recurentul pârât a emis noi ordine de recalculare a indemnizaţiilor de încadare, în acord cu dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 57/2015, recursul este lipsit de interes.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1241 din 12 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.