Lack of legal interest to challenge non-collaboration certificate motivation in declassification proceedings

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.12.2016, sub dosar nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, solicitând instanţei, conform art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, revocarea actului administrativ intitulat adeverinţa nr. x/14.06.2016, publicată pe site-ul instituţiei www.x.ro.

În motivare, reclamantul a arătat că instituţia pârâtă a fost învestită prin cererea de verificare nr. x/21.06.2011 să îndeplinească, în considerarea demnităţii reclamantului de membru de onoare al Academiei Române, procedurile de verificare pentru constatarea sau infirmarea eventualului calificativ de colaborator sau de lucrător al Securităţii ca poliţie politică.

Pârâtul CNSAS a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii şi a solicitat respingerea acţiunii ca lipsită de interes.

La data de 28.02.2017, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare şi cerere modificatoare a acţiunii.

În răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepţiei lipsei de interes, arătând în esenţă că îi este afectat dreptul la demnitate, consacrat de art. 72 din C. civ., ca urmare a motivelor dezvoltate de emitent în conţinutului actului litigios. Pe fondul cererii, reclamantul a susţinut că practica pârâtei este să emită adeverinţe strict concluzive, la obiect, conform legii, şi nu corespunzător celor 10 excepţii cu care pârâta încearcă să inducă în eroare instanţa.

Prin cererea modificatoare, reclamantul a arătat că înţelege să solicite anularea parţială a actului administrativ intitulat Adeverinţa nr. x/14.06.2016, publicat pe site-ul instituţiei www.x.ro, în sensul eliminării extraselor din documentele fostei Securităţi sau a referirilor la acestea, păstrându-se conţinutul din Nota nr. x/21.06.2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 948 din 17 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia lipsei de interes, astfel cum a fost invocată de partea pârâtă.

A admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi modificată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

A anulat în parte Adeverinţa CNSAS nr. 1663/14.06.2016, şi anume toate menţiunile consemnate la pct. 4 din conţinutul adeverinţei litigioase.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei instanţei de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând critici care vizează cazurile prevăzute de art. 488 pct. 5, 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, a invocat excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei de interes a acţiunii.

În argumentarea excepţiei tardivităţii cererii de chemare în judecată, recurentul a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr 24/2008, "Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi pot fi contestate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la publicarea lor".

Aşa cum rezultă din consultarea paginii de internet a CNSAS, rubrica rezervată adeverinţelor, actul atacat de intimatul-pârât a fost publicat pe data de 01.11.2016, ultima zi în care acesta putea fi atacat era data de 02.12.2016.

A solicitat admiterea excepţiei de ordine publică a tardivităţii şi respingerea acţiunii ca tardiv formulată.

În argumentarea excepţiei lipsei de interes, recurentul a susţinut că actul administrativ atacat, respectiv adeverinţa nr. x/14.06.2016, stabileşte că reclamantul nu a fost lucrător sau colaborator al Securităţii, asfel încât actul îi este favorabil intimatului- reclamant. Faţă de acest aspect, instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia, încălcând regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a prevederilor art. 33 C. proc. civ., precum şi prevederile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, situaţie care atrage incidenţa cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant nu poate justifica existenţa unui folos practic în formularea şi susţinerea unei acţiuni în anularea actului administrativ, atât timp cât nici măcar cererea de chemare în judecată modificată nu pretinde că situaţia de fapt şi argumentele reţinute în motivarea adeverinţei nr. x/14.06.2016 sau concluzia acesteia l-ar prejudicia .

Prima instanţă a respins excepţia lipsei de interes arătând în esenţă că interesul părţii reclamante ar fi justificat de necesitatea apărării dreptului acestuia la demnitate, or, instanţa de fond, nu a ţinut cont de faptul că însuşi intimatul-reclamant, prin cererea de chemare în judecată, a arătat că "lectura avizată şi obiectivă" a Adeverinţei nu îi produce şi nici nu îi poate produce vreun prejudiciu moral sau material.

Cât priveşte fondul cererii, recurentul a arătat că instanţa de fond a reţinut că adeverinţa atacată ar fi nesocotit efectele Deciziei Curţii Constiutţionale nr. 672/2012, prin care sintagmele "indiferent de formră" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", din cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 au fost declarate neconstituţionale. În considerarea acestei decizii, se arată că relatările verbale consemnate de lucrătorii securităţii nu pot duce la reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii ca probe unice, dar pot duce la reţinerea calităţii amintite în situaţia în care sunt coroborate cu alte probe.

Singurul motiv pentru care prima instanţă a dispus anularea în parte a Adeverinţei a fost acela că, potrivit sentinţei recurate, CNSAS ar fi expus "în mod extensiv" documentele analizate din perspectiva O.U.G. nr. 24/2008, împrejurare care încalcă dispoziţiile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, situaţie care atrage incidenţa cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 72 C. civ.

Potrivit art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, adeverinţele de tipul celei care face obiectul cauzei pot fi contestate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană, adeverinţele se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii", astfel încât lipsa menţiunilor de la pct. 4 din Adeverinţă ar fi echivalat cu lipsa motivării şi ar fi atras nelegalitatea adeverinţei.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, în principal, admiterea excepţiei de ordine publică a tardivităţii şi respingerea acţiunii ca tardiv formulată. În situaţia în care instanţa va respinge excepţia de ordine publică a tardivităţii, a solicitat casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei de interes şi respingerea acţiunii ca atare, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la excepţia tardivităţii acţiunii, intimatul a susţinut că nu este fondată sub aspectul calculului termenului, recurentul luând ca punct terminus ziua înregistrării acţiunii la instanţă, însă cererea fusese expediată prin poştă într-o zi anterioară, conform ştampilei poştei aflată pe plicul de corespondenţă.

Excepţia tardivităţii acţiunii este neîntemeiată şi pentu argumentul că termenul prevăzut de art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 se referă la contestarea adeverinţei de necolaborare ca atare, adică a verdictului CNSAS care trebuie să fie raportat şi la cerinţele stabilităţii juridice, însă contestaţia intimatului reclamant nu priveşte soluţia Adeverinţei, ci starea de vătămare ca facta pendentia, generată continuu de excesul de deconspirare a arhivelor Securităţii, exces permanent prin menţinerea pe site, susceptibilă continuu de a produce efecte în dauna drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale reclamantului.

Invocând dispoziţiile art. 33 C. proc. civ. şi cele ale art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul pretinde că acţiunea nu întruneşte condiţia unui interes născut şi actual. Or, recurentul nu a făcut altceva decât să invoce excepţia lipsei de interes în mod superficial şi din punctul de vedere al Legii nr. 554/2004, care la art. 1 cuprinde în sfera subiectelor de sesizare a instanţei şi persoanele care solicită "recunoaşterea (...)interesului legitim".

În susţinerea excepţiei lipsei de interes, recurentul-pârât a mai susţinut, în mod greşit, că reclamantul nu poate justifica existenţa unui folos practic, or, ideea folosului practic este superfluă, câtă vreme intimata tinde să protejeze un drept subiectiv nepatrimonial, deja lezat.

Respingerea excepţiei lipsei de interes de către instanţa de fond nu poate fi privită ca un motiv de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Aceeaşi confuzie între nelegalitate (ca motiv de casare) şi interpretarea legii independent de voinţa, înţelegerea şi interesele unei părţi este promovată de recurent şi prin identificarea unei norme de drept material (art. 72 din C. civ.) pe care prima instanţă să o fi interpretat altfel decât a solicitat partea respectivă, invocând recurentul, în acest sens, disp art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, în principal, admiterea excepţiei de ordine publică a tardivităţii cererii de chemare în judecată, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca tardiv formulată.

În situaţia respingerii excepţiei de ordine publică a tardivităţii cererii de chemare în judecată, a solicitat casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei de interes şi respingerea acţiunii ca atare, iar în subsidiar respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, îl va admite şi va respinge acţiunea reclamantului ca lipsită de interes, având în vedere următoarele considerente:

Referitor la motivul de recurs privind excepţia tardivităţii acţiunii reclamantului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin întâmpinarea formulată în faţa instanţei de fond, intimatul-pârât a invocat excepţia lipsei de interes, faţă de prevederile art. 33 C. proc. civ. şi faţă de art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, solicitând admiterea excepţiei lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului de fond, nu rezultă ca pârâtul ar fi invocat excepţia tardivităţii acţiunii reclamantului, excepţie pe care a înţeles să o invoce direct în faţa instanţei de control judiciar în cadrul recursului promovat, fără a fi supusă cenzurii primei instanţe.

Potrivit dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ., întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel, nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de formulare a acţiunii este termen de prescripţie, excepţia de prescripţie extinctivă are caracter relativ, putând fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Prin urmare, motivul de recurs este nefondat, faţă de împrejurarea că excepţia tardivităţii acţiunii nu a fost invocată în faţa primei instanţe şi nu constituie excepţie de ordine publică, astfel că nu se poate invoca direct în calea de atac a recursului.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind excepţia lipsei de interes a acţiunii formulate de reclamant, Înalta Curte constată că este fondat.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuie să subziste cu prilejul promovării acţiunii şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi modificată, reclamantul A. a solicitat anularea Adeverinţei CNSAS nr. 1663/2016, în ceea ce priveşte punctul 4 din conţinutul acesteia, apreciind că referirile în motivare la aspectele de fapt preluate din rapoartele întocmite de ofiţerii de Securitate sunt de natură a aduce atingere dreptului său la demnitate, acele consemnări putând fi susceptibile de interpretare eronată din partea unui cititor neavizat în materia O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

În baza Notei de constatare nr. x din data de 14.08.2015, Colegiul C.N.S.A.S., în şedinţa din 14.06.2016, a decis că reclamantului "nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii, în sensul legii". În aceste condiţii, conform art. 8 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Colegiul C.N.S.A.S. trebuia să infirme explicit Nota de constatare a Direcţiei de Investigaţii, conform art. 9 alineatul introductiv şi să dispună Direcţiei juridice eliberarea unei adeverinţe în acest sens, iar conf. art. 10 alin. (2) să publice pe pagina de internet a C.N.S.A.S. adeverinţa prevăzută la art. 8 alin. (1) lit. b), respectiv art. 9.

Pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a emis Adeverinţa nr. x/14.06.2016 prin care a concluzionat că reclamantului A. "nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii, în sensul legii".

Adeverinţa nr. x/14.06.2016 emisă de CNSAS cuprinde, în cele 7 puncte, motivele avute în vedere de pârât pentru a concluziona că reclamantului A. "nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii, în sensul legii", fiind indicate următoarele: - la pct. 1 temeiurile legale pe baza cărora partea pârâtă a acţionat; - la pct. 2 cererea de verificare şi titularul acesteia; - la pct. 3 calitatea reclamantului de membru de onoare al Academiei Române; - la pct. 4 aspecte din conţinutul Notei de constatare nr. x din data de 14.08.2015 întocmită de Direcţia Investigaţii din cadrul CNSAS, cu referire la dosarele identificate ca menţionând persoana reclamantului, inexistenţa unui angajament de colaborare cu fosta Securitate, extrase din diferite rapoarte întocmite de ofiţerii de Securitate; - la pct. 5 un paragraf din decizia nr. 672/26.06.2012 a Curţii Constituţionale a României; - la pct. 6 analiza definiţiilor legale proprii noţiunilor de colaborator şi lucrător al Securităţii, respectiv concluzia absenţei elementelor care să permită o astfel de constatare în cazul reclamantului; - la pct. 7 o referire generică la materialul avut la dispoziţie până la data de 14.08.2015 şi la procesul-verbal al şedinţei Colegiului CNSAS din data de 14.06.2016.

Acţiunea reclamantului este lipsită de interes faţă de împrejurarea că, deşi pct. 4 din Adeverinţa nr. x/14.06.2016 emisă de CNSAS, a cărei anulare se solicită, prezintă o motivare amplă, această situaţie nu este de natură să conducă la concluzia justificării unui interes în anularea acesteia, în condiţiile în care cuprinde aspecte din conţinutul Notei de constatare nr. x din data de 14.08.2015, întocmită de Direcţia Investigaţii din cadrul CNSAS, cu referire la dosarele identificate ca menţionând persoana reclamantului, inexistenţa unui angajament de colaborare cu fosta Securitate, extrase din diferite rapoarte întocmite de ofiţerii de Securitate.

Datele menţionate la pct. 4 din Adeverinţa nr. x/14.06.2016 rezultă din întreg probatoriul administrat de CNSAS şi nu justifică interesul reclamantului în formularea acţiunii, în condiţiile în care în dispozitivul adeverinţei în discuţie se precizează că "elementele mai sus prezentate nu se circumscriu prevederilor art. 2 lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, astfel domnului A., nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii, în senusl legii".

În mod greşit a reţinut instanţa de fond că interesul determinat, legitim şi personal, născut şi actual vizat de reclamant în legătură cu cererea de chemare în judecată priveşte necesitatea apărării dreptului său la demnitate, în contextul utilizării de către pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în motivarea Adeverinţei nr. x/2016, la pct. 4, a unor fragmente din rapoarte întocmite de ofiţerii de Securitate.

Relatarea în mod extensiv a unor fragmente din rapoartele întocmite de ofiţerii de Securitate, care menţionează un nume conspirativ şi pretinse "relatări verbale" provenind de la reclamant, fără a fi asociate cu elemente probatorii obiective apte a le susţine relevanţa, nu justifică interesul reclamantului în formularea acţiunii.

La pct. 5 din Adeverinţa nr. x/14.06.2016 emisă de CNSAS este menţionată Decizia nr. 672/26 iunie 2012 a Curţii Constituţionale, potrivit căreia:

"relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, nu pot fi administrate şi apreciate individul, ca probe unice, cu alte cuvinte, asemenea documente nu pot avea forţă probantă luate izolat şi, ca tare, nu pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare decât dacă, pe calea unei artente şi complete analize, sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente, sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă".

Totodată, la pct. 6 din Adeverinţa nr. x/14.06.2016 emisă de CNSAS s-a precizat că nu rezultă că persoana verificată ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, astfel încât s-a constatat neîndeplinirea condiţiilor necesare prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, neputând fi reţinută calitatea de colaborator al Securităţii astfel cum este definită în aceste dispoziţii legale. Totodată, s-a precizat că în cuprinsul Notei de constatare nr. x din 14.08.2015, ca urmare a verificărilor efectuate, nu există niciun fel de indicii cu privire la calitatea persoanei verificate de ofiţer de Securitate, astfel încât nu poate fi reţinută nici calitatea de lucrător al Securităţii potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr24/2008.

Motivele reţinute de instanţa de fond şi susţinerile reclamantului nu justifică interesul în formularea acţiunii. CNSAS a constatat că reclamantului nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii, în sensul legii, iar aspectele de la pct. 4 din adeverinţa a cărei anulare s-a solicitat au fost prezentate tocmai pentru a justifica rezultatul cercetărilor şi concluzia, constituie însăşi motivarea actului administrativ emis.

Chiar instanţa de fond a reţinut că un aspect propriu legalităţii actului administrativ unilateral îl constituie motivarea sa.

Motivarea actului administrativ reprezintă o obligaţie a emitentului actului, fiind o cerinţă de legalitate a acestuia. Motivarea actului administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective.

Actul în cauză trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt şi de drept care au determinat concluzia privind neatribuirea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii reclamantului, întrucât numai în acest fel ar fi fost posibilă exercitarea controlului judiciar asupra legalităţii măsurii dispuse, insuficienţa motivării sau nemotivarea acestuia constituind motive de nelegalitate a actului administrativ.

Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea Europeană de Justiţie a reţinut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să permită persoanelor vizate cunoaşterea motivării măsurii, şi, de asemenea, să permită instanţelor efectuarea controlului asupra acesteia, insuficienţa motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea.

În acelaşi sens, în cauza C 509/1993 s-a reţinut că o detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, întrucât motivarea conferă actului transparenţă, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conţină şi elementele de fapt care să permită, pe de o parte, cunoaşterea şi evaluarea temeiurilor deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că reclamantul nu a justificat un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual prin promovarea acţiunii, astfel cum a fost formulată şi modificată în faţa instanţei de fond, împotriva Adeverinţei nr. x/14.06.2016 emisă de CNSAS, prin care s-a concluzionat că nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii, în sensul legii, în mod nelegal, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., fiind respinsă excepţia lipsei de interes de către instanţa de fond, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârât, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea reclamantului ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 948 din 17 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.