Inadmissibility of appeal against final court decision on disciplinary complaint dismissal due to statutory irrevocability

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea inregistrata pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.05.2015, reclamanta A., in contradictoriu cu paratele Inspecţia Judiciară din cadrul CSM, B., C. si D., a solicitat sa se constate nulitatea Rezoluţiei din 06 aprilie 2015 nr. x/2015 emisa de Inspecţia Judiciară .

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2671 din 20 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B., Judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, C., Judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi D., Preşedinte al Tribunalului Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs reclamanta, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat disp. art. 425 lit. b) C. proc. civ., arătând că nu a motivat şi nu a cercetat punctual plângerea reclamantei privind faptele concrete petrecute în data 13.02.2015 în sala de judecată în dosarul nr. x/2013.

A mai arătat recurenta că prin compararea încheierii de şedinţă cu transcrierea înregistrării şedinţei de judecată din data 13.02.2015, rezultă că doamnele judecător au refuzat să se pronunţe pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimaţilor, iar insepcţia judiciară a refuzat să constate aceste aspecte.

A mai susţinut recurenta că acoperirea abuzurilor doamnelor judecător arătate în plângere o prejudiciază atât pe aceasta cât şi pe celălalt moştenitor al autoarei sale, arătând că " mafia caselor naţionalizate fură încă un imobil din patrimoniul adevăraţilor moştenitori şi îl dau unor falşi prorpietari. Pe acest model mai mult sau mai puţin exact s-a furat România şi românii cinstiţi cu ajutorul instanţelor corupte ".

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, să se constate, în principal nulitatea recursului, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., admisibilitatea recursului de faţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Din actele dosarului, rezultă că prin Rezoluţia nr. x/2015 din data de 06 aprilie 2015 emisă de Inspecţia Judiciară, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) rap. la art. 47 lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării formulate de petenta A., făcând referire la norma de drept privind abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, care nu sunt de natură să atragă răspunderea disciplinară doamnelor judecător reclamate.

S-a mai reţinut în rezoluţia emisă de inspectorul judiciar că, aşa cum a reieşit din verificări, petenta a mai formulat asemenea cereri, care au fost respinse, ca nefondată şi respectiv ca inadmisibilă, petenta fiind şi amendată pentru exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.

Împotriva Rezoluţiei nr. x/2015 reclamanta A. a formulat plângere prealabilă, prin adresa cu nr. x/2015 din data de 17 aprilie 2015 i s-a comunicat acesteia răspunsul constând în aceea că nu sunt indicii privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare, ca urmare a sesizării formulate de petentă.

Prin sentinţa recurată, a fost respinsă formulată de reclamanta A. împotriva Rezoluţiei nr. x/2015 ca neîntemeiată.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar conform art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 prevăd că "(2) În cazul în care Inspecţia Judiciară este titulară a acţiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori. (4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare: (…) b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2).", iar dispoziţiile art. 47 prevăd următoarele:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă; c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.(...) (4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c). (5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. (6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt: a) respingerea contestaţiei; b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă.".

Prin Decizia nr. 397/2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 317/2004, rezoluţia inspectorului judiciar poate fi atacată la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti - în cazul respingerii sesizării, iar în cazul clasării sesizării rezoluţia este definitivă şi nu există cale de atac împotriva acesteia, că dispoziţiile legale criticate potrivit cărora inspectorul judiciar, prin rezoluţie scrisă şi motivată, poate dispune clasarea sesizării în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, şi rezoluţia de clasare este definitivă, contravin prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, precum şi celor convenţionale privind dreptul la proces echitabil.

Pe cale de consecinţă, rezoluţiile de clasare emise potrivit art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 pot fi contestate la instanţă, situaţie care se regăseşte în cauză, Curtea de Apel soluţionând pe fond cererea formulată împotriva rezoluţiei de clasare. În ceea ce priveşte calea de atac, în lipsa intervenţiei legiuitorului, în aplicarea principiului prevăzut de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare, se va ţine seama de dispoziţiile care reglementează acţiunea exercitată împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării, art. 47 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 317/2004.

Dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 prevăd că "Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă.".

Faţă de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentinţa civilă nr. 2671 din 20 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a de contencios administrativ şi fiscal, prin care prima instanţă a soluţionat pe fond contestaţia formulată de reclamanta A. împotriva Rezoluţiei nr. x/2015 din data de 06 aprilie 2015 emise de Inspecţia Judiciară, prin care s-a dispus clasarea sesizării sale, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, faţă de aplicarea dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că este inadmisibilă prezenta cale de atac exercitată împotriva unei sentinţe care are caracter definitiv.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2671 din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.