Appeal challenging jurisdictional declination declared inadmissible; declination of jurisdiction stands final.

Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal 04.12.2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtele G. - Drepturi De Autor În Cinematografie - Audiovizual Societatea Autorilor Români din Audiovizual, şi Oficiul Român Pentru Drepturile De Autor (O.R.D.A) au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a Hotărârii AGA G. nr. 16 şi a Anexei 8 supusă la votul AGA G., a Hotărârii AGA G. nr. 21 şi a Anexei 21 supusă la votul AGA G., a Avizului ORDA nr. RGII/IES/1188/06.03.2019, a Hotărârii AGA G. nr. 2 referitor la art. 8.1.21 lit. k) şi art. 8.11 din Statut, a Deciziei Consiliului Director nr. 12/22.02.2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 135 din 3 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis exceptia de necompetenta materiala a instantei şi a fost declinată competenta de solutionare a cauzei formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtele G. - Drepturi De Autor În Cinematografie - Audiovizual Societatea Autorilor Români din Audiovizual, şi Oficiul Român Pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A), având ca obiect "anulare act administrativ - constatare nulitate absolută hotărâre A.G.A.", în favoarea Judecătoriei sector 2 Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 135 din 3 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

A solicitat recurenta admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, stabilirea competenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 51 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât ORDA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 9 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

În materia excepţiei de necompetenţă, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanţa se declară necompetentă, modificarea intervenind prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010, fiind menţinută şi în actuala reglementare, ca măsură privind accelerarea soluţionării proceselor.

Fiind învestită cu critici privind neconstituţionalitatea textului de lege, Curtea Constituţională, prin numeroase decizii (Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014) a constatat că intenţia legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei, raţiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenţei fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în faţa instanţei competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.

Instanţa de contencios constituţional a mai reţinut că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. nu priveşte judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluţionarea unui incident procedural, de stabilire a instanţei competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea de declinare fiind propria necompetenţă materială sau teritorială.

Înalta Curte reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Aşadar, reţine instanţa de control judiciar că, sentinţa nr. 135 din 3 martie 2020 este pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în condiţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., fără cale de atac, urmând a aplica sancţiunea inadmisibilităţii recursului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă G. împotriva sentinţei nr. 135 din 3 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.