Appeal allowed, action dismissed as moot after insurer's denial decision issued; costs awarded to respondent.

Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea acestuia la emiterea actului administrativ-decizie privind acordarea indemnizaţiei de asigurare (despăgubiri materiale si morale) şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4626 din 28 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia de inadmisibilitate, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, şi a fost obligat pârâtul să procedeze la soluţionarea cererii reclamantului de acordare a despăgubirilor înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 28.07.2016.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4626 din 28 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea în parte, a sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca rămasă fără obiect şi, în subsidiar, ca nefondată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, în esenţă, a susţinut de recurentul-pârât că hotărârea recurată este nelegală, întrucât cererea de plată a fost soluţionată prin Decizia FGA nr. 10792/07.11.2017.

A mai susţinut recurentul-pârât că cererea de plată formulată de reclamant şi înregistrată la FGA nu are caracterul unei cereri în sensul Legii nr. 554/2004, invocând dispoziţiile din Legea nr. 213/2015, susţinând, în esenţă, că cererile de plată trebuie soluţionate înn ordinea înregistrării acestora la FGA, prezentând etapele de soluţionare a acestor cereri.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a invocat respingerea recursului ca rămas fără obiect, faţă de emiterea de către FGA a Deciziei nr. 10792/07.11.2017, contestată de intimat în cadrul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti.

6. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 6 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 9 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea acestuia la emiterea actului administrativ-decizie privind acordarea indemnizaţiei de asigurare (despăgubiri materiale si morale).

Prin sentinţa recurată a fost admisă în parte acţiunea, fiind obligat pârâtul FGA să soluţioneze cererea de plată formulată de reclamant, recepţionată la data de 28.07.2016.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 28.11.2017, iar, la data de 07.11.2017, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis Decizia nr. 10792/2017, privind cererea de plată nr. x/09.03.2017 (26.07.2016 - data poştei), care a fost analizată în cadrul şedinţei Comisiei Speciale din data de 17.10.2017, decizie prin care s-a respins în integralitate cererea de plată formulată de reclamant, ca fiind neîntemeiată.

În acest context, aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluţionarea cererii de plată din data de 28.07.2016, înregistrată sub nr. x/09.03.2017, a fost îndeplinită la data promovării acţiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către FGA a Deciziei nr. 10792/07.11.2017, prin care, urmare a analizării în şedinţa Comisiei speciale din data de 17.10.2017 (anterior pronunţării sentinţei recurate) a fost respinsă în integralitate, cererea de plată antereferită, obiectul cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin soluţionarea cererii de plată a fost realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamant privind soluţionarea acesteia este la momentul de faţă rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare şi să fie menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, având în vedere că nu s-a exercitat calea de atac împotriva acestora.

Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentului-pârât, care a formulat critici în recurs privind modul de soluţionare a fondului litigiului de către prima instanţă, ceea ce a necesitat din partea intimatului-reclamant avansarea unor cheltuieli pentru asistenţă juridică calificată, Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurentului lal plata cheltuielilor de jduecată formulată de intimatul-reclamant, urmând a o încuviinţa, conform dovezii depusă de acesta în dosarul de recurs, respectiv chitanţa privind onorariul de avocat în cuantum de 1000 RON .

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei; va obliga recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 4626 din 28 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Obligă recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.