Suspendability of tax assessments: lack of apparent illegality and unproven imminent damage under administrative review standards.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as unfounded, upholding the lower court's refusal to suspend the execution of the tax assessment, while simultaneously granting the national tax authority's cross-appeal to quash the lower court's procedural error and dismiss the claims against it for lack of passive procedural standing. The dispute involved a company's request to suspend the execution of fiscal tax assessment decisions and inspection reports issued by the local tax administration, challenging the calculation of corporate profit tax, VAT, and dividend tax, where the company argued that the lower court erred in dismissing the suspension by restricting the review to superficial illegality rather than substantive legal defects. The court ruled that the conditions for suspending execution under Article 14 of Law No. 554/2004—specifically the requirement of a "well-justified case" defined by serious doubt regarding legality and proof of imminent, predictable damage—were not met because the arguments pertained to the merits of the case rather than apparent illegality and failed to prove imminent harm. Additionally, applying Article 1 and Article 8 of Law No. 554/2004, the High Court determined that the national tax authority lacked passive procedural standing because it did not issue the specific administrative acts challenged in the suspension request, thereby remanding the case to dismiss the claims against that specific entity.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 488 pct. 6 din C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004; Suspendability of tax assessments: lack of apparent illegality and unproven imminent damage under administrative review standards: În continuare, recurenta menţionează că, hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive străine de natura pricinii - art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei nr. 535/08.11.2018, comunicată cu Adresa de înaintare nr. x/08.11.2018, prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulată pe cale administrativă împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016-x/03.08.2016 şi a Raportului de Inspecţie fiscală nr. x/02.08.2016, şi, cale de consecinţă, anularea Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016 - x/03.08.2016, prin care s-au stabilit obligaţii fiscale principale, aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale, în suma de 5.000.301 RON (din care suma de 1.967.427 RON reprezintă impozit pe profit suplimentar, suma de 2.959.236 RON TVA stabilită suplimentar şi 73.638 RON impozit pe dividende distribuite persoanelor fizice), obligaţii suplimentare contestate în totalitate, împreună cu bazele impozabile stabilite suplimentar; anularea Raportului de Inspecţie fiscală nr. x/02.08.2016; anularea Deciziei nr. 84521/16.08.2016, referitoare la obligaţiile de plată accesorii, în cuantum de 2.064.119 RON, întocmite de AJFP Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi exonerarea reclamantei de plata obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite prin acestea; suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016 şi a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, întocmite de AJFP Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală, până la soluţionarea definitivă a cererii privind anularea actelor administrativ-fiscale contestate.
Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea din 29 martie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova de suspendare a executării Deciziei nr. 84521/16.08.2016 şi a Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016, ca neîntemeiată, a dispus din oficiu restituirea cauţiunii în cuantum de 18.500 RON, conform recipisei de consemnare nr. x/1.
Prin încheierea din data de 26 martie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea, la data de 29.03.2019, asupra cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016 şi a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, întocmite de AJFP Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală, până la soluţionarea definitivă a cererii privind anularea actelor administrative fiscale contestate.
Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii din data de 29.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în urma dezbaterilor care au avut loc la termenul din data de 26.03.2019, consemnate în încheierea de la acea dată, A. S.R.L. prin administrator judiciar B. IPURL a formulat recurs prin care a solicitat casarea acesteia, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată.
Susţine recurenta că soluţia instanţei se bazează pe o interpretare eronată şi restrictivă a dispoziţiilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
În opinia recurentei, motivele invocate în contestaţie nu reprezintă doar susţineri care ar presupune o analiză aprofundată a fondului cauzei, aspect nepermis în acest cadru procesual, ci susţineri prin prisma cărora instanţa putea verifica aparenţa de legalitate a actelor de control şi totodată să constate că au fost încălcate prevederile legale.
Instanţa de judecată a înlăturat toate susţinerile recurentei, reţinând că acestea ar presupune o analiză aprofundată a fondului cauzei, aspect nepermis în acest cadru procesual, iar procedând în acest mod, de fapt nu a analizat susţinerile prezentate de societate şi probele administrate în cauză, fapt ce echivalează cu încălcarea dreptului la apărare.
În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a precizat că interpretarea restrictivă şi eronată a dispoziţiilor legale care definesc cazul bine justificat a condus la înlăturarea motivelor cererii societăţii în bloc, pe considerentul că s-ar tranşa fondul cauzei, instanţa pronunţând astfel o hotărâre nelegală.
În continuare, recurenta menţionează că, hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive străine de natura pricinii - art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.
În opinia recurentei, aprecierea instanţei că, motivele cererii formulate de recurentă ar presupune o analiză aprofundată a fondului cauzei, echivalează de fapt cu o motivare insuficientă, sumară şi confuză, prin care nu este asigurată respectarea principiului aflării adevărului.
Împotriva încheierii din 26 martie 2019 şi încheierii din 29 martie 2019 ale aceleiaşi instanţe Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat recurs incident prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii din data de 26.03.2019 şi în parte a încheierii din data de 29.03.2019, în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei recurente.
Recurenta critică soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale H.G. nr. 520/2013.
Decizia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Criticile formulate de recurenta-reclamantă circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt neîntemeiate, sentinţa pronunţată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat este dat de acele împrejurări legate de stare de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Iar, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, prin paguba iminentă se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Condiţiile prevăzute de lege, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Astfel, condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin caracterul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, aşadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii pagubei.
În acest sens, referitor la cazul bine justificat, instanţa de fond a reţinut că, nu există o aparenţă de vădită nelegalitate, care să determine suspendarea executării actului administrativ contestat.
De asemenea, în mod corect, instanţa de fond a înlăturat susţinerile recurentei-reclamante cu privire la intervenirea prescripţiei dreptului organului fiscal de a mai stabili creanţe fiscale pentru anul 2010 şi a modalităţii de interpretare a unor dispoziţii legale, întrucât dacă ar fi analizat aceste aspecte ar fi antamat fondul cauzei, iar, acest lucru se va realiza când se va judeca fondul cauzei.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce tin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acţiuni în anulare.
De asemenea nici cea de a doua condiţie prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită în prezenta cauză. Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi temeinice care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate, susţinerile recurentei reclamante nefiind suficiente pentru a demonstra existenţa unei pagube iminente aşa cum aceasta este definită în lege.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. IPURL, ca nefondat.
Recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploiesti-Sectia contencios administrativ si fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016 şi a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, emise de DGRFP Ploiesti-AJFP Prahova-Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Prin încheierea din data de 26.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF iar, prin încheierea din data de 29.03.2019 a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016 şi a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, emise de DGRFP Ploiesti-AJFP Prahova-Activitatea de Inspecţie Fiscală şi în contradictoriu cu A.N.A.F.
Împotriva încheierii din data de 29.06.2019, societatea A. S.R.L. prin administrator judiciar B. IPURL a formulat recurs, iar A.N.A.F. recurs incident.
Din actele şi lucrările dosarului, reiese că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că A.N.A.F. are calitate procesuală pasivă, întrucât recurenta-reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016 şi a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, emise de DGRFP Ploieşti-AJFP Prahova-Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Pentru a avea calitate procesuală în cauză, A.N.A.F. ar fi trebuit să emită un act administrativ pretins vătămător de către recurenta-reclamanta, situaţie in care, în cazul în care s-ar fi admis acţiunea, instanţa ar fi putut face aplicabilitatea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, în ceea ce priveşte A.N.A.F.
Astfel, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o cauză având ca obiect legea contenciosului administrativ, trebuie îndeplinită condiţia privind emiterea unui act administrativ pretins vătămător de către persoana chemată în judecată ca pârâtă, sau, nesoluţionarea de către acea persoană, în termen legal, a unei cereri.
În ceea ce priveşte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, nu este îndeplinită această condiţie, întrucât A.N.A.F. nu a emis actele a căror suspendare se solicită.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, va casa încheierile recurate şi, rejudecând cauza, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. şi va respinge cererea de suspendare, faţă de acest pârât, în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. S.R.L. prin administrator judiciar B. IPURL împotriva încheierii din 29 martie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din 26 martie 2019 şi încheierii din 29 martie 2019 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierile recurate şi, rejudecând cauza, admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. şi respinge cererea de suspendare, faţă de acest pârât, în consecinţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.