Peremption of administrative challenge to currency exchange suspension due to untimely motion to restore case after related proceedings concluded

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 08 iunie 2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Activităţii de Schimb Valutar, anularea Deciziei nr. 43 din data de 23.03.2016 şi a Deciziei nr. 48 din 20.01.2016 ca fiind nelegale, iar în subsidiar anularea în parte a Deciziei nr. 43 din data de 23.03.2016, în sensul reducerii perioadei de suspendare de la 6 luni de zile la o lună de zile şi anularea în totalitate a Deciziei nr. 48 din 20.01.2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 29 din 20 februarie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării invocată din oficiu de instanţă şi a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Activităţii de Schimb Valutar.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 29 din 20 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate în ceea ce priveşte admiterea excepţiei perimării şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Oradea.

În opinia recurentei, în speţă lipseşte culpa societăţii, cauza a fost suspendată în temeiul art. 413 C. proc. civ. de către instanţa de judecată, cu toate că societatea s-a opus acestei măsuri.

Precizează recurenta că, era necesar ca instanţa de judecată să dispună din oficiu repunerea pe rol a cauzei.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 29 din 20 februarie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia perimării invocată din oficiu de instanţă şi a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. Haieu.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt îndeplinite toate condiţiile perimării prevăzute de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. care prevede că "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de 6 luni".

Instanţa de control judiciar constată că, în mod corect instanţa de fond a apreciat asupra incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din data de 28 septembrie 2016, în baza art. 413 alîn.(1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Oradea.

Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Oradea, în raport de care s-a dispus suspendarea prezentei cauze, a fost soluţionat definitiv prin Decizia nr. 1711 din 27.06.2017 pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2016.

Or, de la data de 27.06.2017 şi până la data pronunţării hotărârii instanţei de fond, recurată în prezenta cauză, respectiv 20.02.2019, au trecut mai mult de 6 luni, fără ca vreuna din părţi să formuleze cerere de repunere pe rol a cauzei.

Mai mult, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă nu face dovada că ar fi existat motive de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării, motiv pentru care, faţă de data la care a fost soluţionată definitiv cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, respectiv 27.06.2017, este evident că, la data de 20.02.2019, data pronunţării hotărârii recurate în speţă, termenul de perimare era împlinit, astfel cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond.

În cauza de faţă, nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora nu se poate reţine culpa acesteia pentru rămânerea cauzei în nelucrare, în considerarea faptului că suspendarea cauzei nu a fost dispusă la solicitarea acesteia, ci a fost pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă, moment la care aceasta s-a opus unei asemenea măsuri.

Sub acest aspect, trebuie menţionat faptul că deşi în şedinţa publică din data de 28.09.2016, recurenta-reclamanta s-a opus măsurii suspendării prezentei cauze, aceasta nu a înţeles să atace cu recurs, conform dispoziţiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., încheierea de şedinţă prin care s-a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Oradea, achiesând astfel la soluţia pronunţată.

Prin urmare, astfel cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond, în lipsa unor astfel de demersuri, este culpa părţilor că litigiul a rămas în nelucrare un interval de timp mai mare de 6 luni de la data încetării motivului pentru care s-a dispus suspendarea, respectiv din data de 27.06.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 29 din 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.