Conflict of jurisdiction in administrative law: domicile of individual claimants versus union seat under exclusive territorial rules

Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 13 mai 2019, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanţii menţionaţi în acţiune la pct. 1-14, reprezentaţi de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor din România "Decus", în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Afacerilor Interne, au solicitat:

- obligarea pârâţilor să emită actele prin care să recalculeze şi să stabilească salariul de care beneficiază fiecare dintre membrii de sindicat reclamanţi, la nivelul maxim al salariului de bază acordat în cadrul M.A.I., iar în subsidiar, în cadrul aceleaşi instituţii publice, stabilit prin raportare la aceeaşi funcţie, grad/treaptă, clasă, gradaţie, vechime în muncă sau în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, familii ocupaţionale, care să includă şi drepturile stabilite/recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, începând cu 01.08.2016 până în prezent;

- obligarea pârâţilor să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele recalculate şi stabilite la nivel maxim conform petit 1 şi cele primite efectiv de reclamanţi, începând cu data de 01.08.2016 şi până la momentul stabilirii drepturilor salariale potrivit petitului 1, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin încheierea de şedinţă pronunţată în dosarul nr. x/2019, la data de 15 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea cauzei şi constituirea de dosare distincte în raport cu domiciliul reclamanţilor, pentru reclamanţii A. şi B. fiind constituit dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6854 din 17 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti a avut în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi împrejurarea că domiciliile reclamanţilor sunt situate pe raza teritorială a judeţului Teleorman.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 39 din 6 februarie 2020, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Motivând hotărârea astfel pronunţată, Tribunalul Teleorman a reţinut că, în prezenta cauză, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor din România "Decus" are calitate procesuală activă, potrivit art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi Deciziei nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii.

Prin urmare, a concluzionat Tribunalul Teleorman, competenţa teritorială a instanţei de judecată se stabileşte în favoarea Tribunalului Sibiu, în raport de sediul sindicatului reclamant, situat în judeţul Sibiu.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 238 din 26 iunie 2020, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Sibiu a reţinut că acţiunea este formulată de organizaţia sindicală în numele membrilor de sindicat, reclamanţi cu domiciliul în judeţul Teleorman, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Teleorman.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecăţii, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor din România "Decus", în numele membrilor săi de sindicat, A. şi B., a solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea drepturilor salariale cuvenite acestora, precum şi la plata diferenţelor salariale determinate de recalculare.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluţioneze litigiul, din punct de vedere teritorial, în raport de sediul/domiciliul reclamanţilor, apreciind diferit asupra problemei legitimităţii procesuale a organizaţiei sindicale, respectiv dacă aceasta acţionează în calitate de reclamant sau doar ca reprezentant al membrului de sindicat.

Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Competenţa stabilită de textul de lege precitat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În ceea ce priveşte calitatea de reclamanţi, Înalta Curte reţine că, în speţă, cererea de chemare în judecată vizează stabilirea şi plata unor drepturi salariale în favoarea reclamanţilor A. şi B.. Aşadar, în cauza dedusă judecăţii, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor din România "Decus" acţionează, conform atributelor legale ce-i revin ca persoană juridică de drept privat, în numele şi în interesul membrilor de sindicat, aceştia fiind titularii dreptului pretins.

Este de necontestat că, potrivit considerentelor Deciziei nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reţinut că organizaţiile sindicale care acţionează în interesul membrilor afiliaţi au calitatea de reclamante, legitimitatea lor procesuală depăşind limitele simplei reprezentări.

Cu toate acestea, Înalta Curte are în vedere că problema de drept dezlegată prin această decizie priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, norme cu caracter special, aplicabile jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale, iar prin modificarea legislativă a art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform Legii nr. 212/2018, legiuitorul a tranşat problema competenţei teritoriale a instanţei de contencios administrativ, în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, chiar şi în cazul în care acţiunea este exercitată, în numele său, de o persoană de drept public sau privat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze prezenta cauză, criteriul avut în vedere este domiciliul reclamanţilor A. şi B., situat în judeţul Teleorman, iar nu sediul organizaţiei sindicale care le reprezintă interesele.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., reprezentaţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor din România "Decus" şi pe pârâţii Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.