Conflict of jurisdiction: interpretation of “activity at the court” under Art. 127 C. proc. civ. for judges temporarily seconded

Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 21 octombrie 2019, pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Preşedintele Î.C.C.J., a solicitat:

(i) obligarea pârâtei la soluţionarea cererilor formulate de reclamant;

(ii) obligarea ambilor pârâţi, după obţinerea de către reclamant a accesului la datele şi informaţiile cu caracter personal, la ştergerea datelor cuprinse în nota informativă emisă de S.R.I. şi stocată de D.N.A., în temeiul "dreptului la uitare" prevăzut de art. 17 din Regulamentul UE 2016/679;

(iii) stabilirea unui termen rezonabil (30 de zile) de punere în executare de către pârâtă a dispozitivului hotărârii judecătoreşti ce urmează a fi dată în cauză, sub sancţiunea unor penalităţi pe fiecare zi de întârziere în sumă de 100 de RON în sarcina conducătorului fiecărui pârât, potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004;

(iv) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 10 din 24 februarie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut, în aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, că reclamantul deţine calitatea de judecător la această instanţă, chiar dacă este detaşat temporar în cadrul INM, astfel încât este incident un caz de competenţă teritorială exclusivă. Întrucât reclamantul nu a optat între posibilele instanţe competente alternativ, Curtea de Apel Târgu Mureş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre curţile de apel învecinate, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 56 din 15 iunie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că, deşi reclamantul ocupă funcţia de judecător în cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş, acesta nu îşi desfăşoară activitatea la această instanţă, fiind detaşat la INM, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Problema care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe a fost determinată de interpretarea diferită a sintagmei "la care îşi desfăşoară activitatea", din textul de lege anterior citat, în considerarea faptului că reclamantul este detaşat în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, locul de desfăşurare a activităţii fiind altul decât sediul instanţei în cadrul căreia ocupă funcţia de judecător.

Înalta Curte consideră că, deşi prin detaşarea reclamantului în cadrul unei alte instituţii, acesta nu mai îndeplineşte temporar atribuţiile ce-i revin în calitate de judecător în cadrul instanţei unde activează, această împrejurare nu este de natură a înlătura incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. Mecanismul şi raţiunea avute în vedere de legiuitor la edictarea acestei norme au fost reţinute de Curtea Constituţională prin decizia nr. 290/2018:

"22. Curtea reţine că interesul ocrotit prin norma legală este unul general, şi anume apărarea prestigiului şi a imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite părţii adverse dintr-un litigiu pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul.

30. În concluzie, dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparţialitate şi obiectivitate necesar soluţionării cauzelor în conformitate cu legea şi adevărul şi instituie un mecanism mai simplu, mai eficient şi mai energic decât cel al strămutării, reglementarea corespunzând totodată principiului accesului liber la justiţie şi exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul părţii la "o instanţă independentă şi imparţială"."

Astfel cum este redactat în prezent art. 127 alin. (1) C. proc. civ., textul de lege nu operează cu distincţii privitoare la detaşarea ori delegarea judecătorului în cadrul altor instituţii, menţionând doar cerinţa desfăşurării activităţii la instanţa competentă să judece cauza, condiţie pe care Înalta Curte o apreciază a fi îndeplinită în cauză. Având în vedere importanţa interesului general ocrotit prin această normă procesuală, sintagma "la care îşi desfăşoară activitatea" nu poate primi o interpretare restrânsă, în sensul prezenţei efective a judecătorului în sediul instanţei, ci, în lipsa unor distincţii operate de legiuitor, această condiţie va fi îndeplinită atât timp cât reclamantul va continua să ocupe funcţia de judecător în cadrul Curţii de Apel Tărgu Mureş, fiind irelevante modificările temporare ale locului de desfăşurare a activităţii.

Detaşarea reclamantului la INM este o măsură temporară, dispusă cu acordul judecătorului detaşat, la a cărei încetare judecătorul revine, potrivit art. 58 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în funcţia deţinută anterior, postul ocupat de acesta fiind temporar vacant, până la expirarea detaşării.

O interpretare contrară ar eluda scopul urmărit de legiuitor, respectiv acela de asigurare a imparţialităţii şi obiectivităţii actului de justiţie şi ar evita aplicarea dispoziţiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care obligă judecătorul reclamant să se adreseze altei instanţe decât cea la care îşi desfăşoară activitatea.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Preşedintele Î.C.C.J., în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.