Municipality prevails; annulment of Nonconformity Note and repayment order for 10% financial correction upheld.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 08.04.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Municipiul Bacău în contradictoriu cu pârâţii Unitatea de Soluţionare Contestaţii POR din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Direcţia Generală Programe Europene din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice ("AM POR") a solicitat: anularea în parte a Deciziei nr. 361/04.12.2015 emisă de MDRAP, în ceea ce priveşte pct. I. privind "Modificarea criteriilor de selecţie după deschiderea ofertelor, determinând o selecţie incorectă a unui participant" emisă de Unitatea de Soluţionare Contestaţii POR din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice; anularea Notei de neconformitate nr. x/19.10.2015 emise de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul MDRAP; anularea tuturor actelor ce au stat la baza emiterii şi a actelor subsecvente actelor administrative contestate; anularea în tot a corecţiilor financiare dispuse prin Nota de neconformitate nr. x/19.10.2015; obligarea pârâtei la restituirea sumei reţinute până în prezent cu titlu de corecţie financiară, de 10%, în cuantum de 721.875,23 RON; în subsidiar, în situaţia în care instanţa de judecată va considera că nu se impune anularea corecţiilor reducerea acestora, până la valoarea de 5%, prevăzută în Anexa la H.G. nr. 519/2014 şi obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute peste această valoare.

Ulterior, reclamanta a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat: anularea Deciziei nr. 231/08.08.2016 emisă de pârâta Unitatea de Soluţionare Contestaţii POR din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice; anularea Notei de neconformitate nr. x/14.01.2016 emisă de Direcţia Generală Programe Europene AM POR din cadrul MDRAP; anularea tuturor actelor ce au stat la baza emiterii Notei de neconformitate nr. x/14.01.2016 şi a actelor subsecvente; anularea în tot a corecţiilor financiare dispuse prin Nota de neconformitate nr. x/14.01.2016 cu toate efectele ce decurg din această măsură, inclusiv restituirea sumelor reţinute; în subsidiar, a solicitat reducerea corecţiilor aplicate, până la valoarea de 5%, prevăzută în Anexa la H.G. nr. 519/2014 cu toate efectele ce decurg din această măsură, inclusiv restituirea sumelor reţinute peste procentul de 5%.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 349 din 7 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia rămânerii fără obiect a cererii privind anularea notei de neconformitate nr. x/19.10.2015 şi a respins, în consecinţă, această cerere, a admis excepţia lipsei de interes privind anularea Deciziei nr. 361/04.12.2015 şi a respins, în consecinţă, această cerere; a admis, în parte, cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată de reclamantul MUNICIPIUL BACĂU, în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA DE SOLUŢIONARE CONTESTAŢII POR - DIN CADRUL MINISTERULUI DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE şi DIRECŢIA GENERALĂ PROGRAME EUROPENE - DIN CADRUL MINISTERULUI DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, a anulat Nota de neconformitate nr. x/14.01.2016 şi Decizia nr. 231/08.08.2016, a obligat pârâta Direcţia Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice să plătească reclamantei suma de 721.875,23 RON, reprezentând corecţie financiară de 10%.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 349 din 7 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În dezvoltarea recursului, recurentul-pârât a susţinut că, instanţa de fond emite o interpretare greşită prin aprecierea potrivit căreia "împrejurarea formulării defectuoase de către autoritatea contractantă a acestei cerinţe nu constituie o modificare a criteriilor de selecţie cu consecinţa avantajării ofertantului câştigător", întrucât formularea unei cerinţe de calificare, defectuoasă sau nu trebuie respectată, în caz contrar se consideră că autoritatea contractantă a recurs la "modificarea criteriilor de selecţie după deschiderea ofertelor, determinând o selectare incorectă a unui participant".

A mai susţinut recurentul că, ofertanţii aveau la dispoziţie timpul necesar obţinerii certificatului de atestare fiscală din care să reiasă că ofertantul nu are datorii scadente în luna anterioară celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor.

A mai precizat recurentul că, instanţa de fond a considerat în mod eronat că cerinţa din documentaţia de atribuire se referea doar la prezentarea unui certificat valabil la data limită de depunere a ofertelor.

În continuare, menţionează recurentul că, comisia de evaluare a renunţat la punerea în aplicare a prevederilor cerinţei referitoare la prezentarea certificatului de atestare fiscală.

Soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prin sentinţa nr. 349/07.02.2017, instanţa de fond a admis in parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată de Municipiul Bacău şi a dispus anularea Notei de neconformitate nr. x/14.01.2016 şi Decizia nr. 231/08.08.2016 şi a obligat pârâta Direcţia Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice să plătească reclamantei suma de 721.875,23 RON, reprezentând corecţie financiară de 10%.

Prin Nota de neconformitate nr. x/14.01.2016, la.pcţ. 20, s-a reţinut ca abatere de nelegalitate în sarcina Municipiului Bacău încălcarea art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 şi a art. 34 din H.G.. nr. 925/2006, respectiv modificarea criteriilor de selecţie după deschiderea ofertelor, determinând o selectare incorectă a unui participant şi s-a aplicat o reducere procentuală de 10% în baza Anexei la H.G. nr. 519/2014, partea I - achiziţii publice, lit. B) - "Evaluarea ofertelor", punctul 1.

În aplicarea acestei măsuri s-a reţinut faptul că, prin fişa de date a achiziţiei, s-a prevăzut că ofertanţii trebuie să demonstreze că "nu au datorii scadente la plata impozitelor şi taxelor către stat şi a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat, în luna anterioară celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor."

Data de deschidere a ofertelor a fost 5.11.2014 şi, prin urmare, ofertanţii trebuiau să facă dovada lipsei datoriilor la data de 30.10.2014.

Împotriva acestei decizii, Municipiul Bacău a formulat contestaţie care a fost respinsă şi împotriva deciziei prin care a fost respinsă contestaţia a fost formulată prezenta cererea de chemare în judecată.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul susţine că, "ofertanţii aveau la dispoziţie timpul necesar obţinerii certificatului de atestare fiscală din care să reiasă că ofertantul nu are datorii scadente în luna anterioară celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor."

Instanţa de fond, în conformitate cu prevederile art. 112 Codul de procedură fiscală a reţinut că, certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent la solicitarea contribuabililor; certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa pe plătitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referinţă, şi neachitate până la data eliberării acestuia; în situaţia în care se emit certificate de atestare fiscală în primele 5 zile lucrătoare ale lunii, acestea vor cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold la sfârşitul lunii anterioare lunii de referinţă şi neachitate până la data eliberării acestora.; certificatul de atestate fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii şi poate fi utilizat de persoana interesată pe o perioadă de până la 30 de zile de la data eliberării".

Prin urmare, corect s-a reţinut că ofertantul câştigător şi ceilalţi ofertanţi au fost în imposibilitate de a depune o dovadă a lipsei datoriilor în luna anterioară datei limită de depunere a ofertelor.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă cu evidenţă că, nu s-a realizat o modificare a criteriilor de selecţie după deschiderea ofertelor şi nici nu a fost favorizat sau selectat incorect vreunul dintre ofertanţi.

Susţinerea recurentului conform căreia ofertanţii aveau la dispoziţie timpul necesar obţinerii certificatului de atestare fiscală din care să reiasă că ofertantul nu are datorii scadente în luna anterioară celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor, nu poate fi reţinută.

Împrejurarea că nu s-au solicitat clarificări cu privire la data la care ofertantul trebuia să facă dovada lipsei datoriilor, nu înseamnă că s-au modificat criteriile de selecţie.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului potrivit căreia instanţa de fond a considerat, în mod, eronat că cerinţa din documentaţia de atribuire se referea doar la prezentarea unui certificat valabil la data limită de depunere a ofertelor, este neîntemeiată.

Prin Sentinţa recurată, instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a prevederilor legale incidente în cauză, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.

Susţinerea recurentului conform căreia comisia de evaluare ar fi renunţat la punerea în aplicare a prevederilor cerinţei referitoare la prezentarea certificatului de atestare fiscală nu poate fi reţinută, deoarece în speţă nu este vorba despre o modificare a cerinţelor documentaţiei de atribuire sau de o renunţare la punerea în aplicare a vreunei cerinţe, ci despre interpretarea şi aplicarea prevederilor legale şi a celor din documentaţia de atribuire.

În concluzie, în mod corect, a reţinut instanţa de fond că, în cazul de faţă o eventuală formulare defectuoasă a unei cerinţe nu reprezintă o modificare a criteriilor de selecţie şi nu a avut consecinţa avantajării ofertantului câştigător.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că este neîntemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ceea ce va conduce la respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) împotriva sentinţei nr. 349 din 7 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.