Judges' salary calculation under abrogated framework law and procedural standing of appellate courts as budgetary orderers

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 01.04.2016, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi, solicitând: emiterea, pentru fiecare dintre solicitanţi, a ordinelor de încadrare în grila de salarizare conform Legii nr. 284/2010 începând cu data încadrării în funcţiile de judecător, stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare şi acordarea corectă a drepturilor salariale; acordarea diferenţelor salariale aferente perioadei de la data încadrării în muncă şi până în prezent, sume actualizate cu rata inflaţiei, plus dobânda legală de la scadenţă şi până la data achitării efective şi integrale a acestui debit; emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri având în vedere că la acest moment pentru calculul salariului de încadrare sunt folosite O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 10/2008, Legea nr. 330/2009, legi abrogate în prezent, creându-se astfel confuzii între vechimea în muncă, vechimea în specialitate (sporul de fidelitate) şi sporurile care au fost incluse în salariu, iar sporul de risc (25%) şi confidenţialitate (5%) se aplică în mod diferenţiat de la un salariat la altul conducând astfel la discriminări (procentul variază între 11-25%, fără a se indica în vreo decizie motivul pentru care unii beneficiază de un spor mai mare, iar alţii de unul mai mic); plata eventualelor cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4128 din 19 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Galaţi.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Galaţi, ca privind o persoană fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere privind emiterea, pentru fiecare reclamant, de ordine de încadrare în grila de salarizare conform Legii nr. 284/2010 începând cu data încadrării în funcţiile de judecător, stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare şi acordarea corectă a drepturilor salariale, capăt de cerere pe care l-a respins în consecinţă.

A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Galaţi, ca nefondată.

3. Recursurile

Împotriva acestei sentinţe au formulat cereri de recurs reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru motive de nelegalitate încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursurilor, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.

A fost criticată soluţia dată de prima instanţă asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Galaţi, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (2) şi art. 44 din Legea nr. 304/2004 şi art. 10 lit. t) din Hotărârea nr. x de aprobare a Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, preşedintele curţii de apel este ordonator secundar de credite, astfel că pârâta are calitate procesuală pasivă.

A fost criticată şi modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind emiterea, pentru fiecare reclamant, de ordine de încadrare în grila de salarizare conform Legii nr. 284/2010 începând cu data încadrării în funcţiile de judecător, stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare şi acordarea corectă a drepturilor salariale.

In acest sens, s-a arătat, prin motivele de recurs, că a fost parcursă procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În privinţa soluţiei pronunţate pe fondul cauzei au fost invocate dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi dispoziţiile art. 1, 2, 3 şi 20 din Legea nr. 285/2010, precum şi ale art. 1, 4 şi 5 din Anexa VI - Capitolul VIII Justiţie, din aceeaşi lege.

Au susţinut recurenţii că, din aplicarea Legii nr. 284/2010, nu rezultă corecta stabilire a sporurilor raportat la salariul de încadrare, care este calculat în baza a două legi abrogate, respectiv O.G. nr. 8/2007 şi Legea nr. 330/2009, iar din fluturaşul de salariu este imposibil de aflat care sunt sporurile de care beneficiază, precum şi la ce salariu se calculează sporurile de risc şi confidenţialitate, trecute ca sumă tranzitorie.

În consecinţa, recurenţii au considerat că salariul nu a fost corect calculat, solicitând recalcularea acestuia.

Prin notele scrise depuse la data de 23 septembrie 2019, recurentul reclamant A. a precizat că a atacat Ordinul MJ nr. 454/C/10.02.2016 privind stabilirea drepturilor salariale, acesta făcând obiectul dosarului nr. x/2016

A precizat recurentul că prin acţiune urmăreşte stabilirea drepturilor salariale la nivel maxim pentru fiecare grad, funcţie, treaptă gradaţie, cu toate sporurile legale, plus drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi, existând diferenţe salariale care nu îşi găseau justificarea în condiţiile în care activitatea de judecată era aceeaşi.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la data de 9 martie 2017, intimata pârâtă Curtea de Apel Galaţi a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că, în mod corect, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, fiind invocate în acest sens dispoziţiile hotărârii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 13/2016, curtea de apel neavând atribuţii în ceea ce priveşte stabilirea sau plata drepturilor salariale.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că drepturile salariale ale reclamanţilor au fost corect stabilite, cu respectarea legilor de salarizare în vigoare la momentul încadrării în funcţie a acestora.

S-a arătat că Legea cadru nr. 284/2010 nu s-a aplicat din anul 2011 şi până în prezent, aceasta făcând trimitere la legile anuale de implementare.

In ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea grilelor de salarizare, intimata- pârâtă a arătat că ministerul nu are o asemenea competentă, de a stabili drepturi salariale, în afara cadrului legal.

Prin întâmpinarea depusă la data de 15 martie 2017, intimatul- pârât Tribunalul Galaţi a solicitat, de asemenea, respingerea recursului ca nefondat, pentru aceleaşi apărări formulate şi în faţa primei instanţe.

Prin întâmpinarea depusă la data de 29 martie 2017, intimatul- pârât Ministerul Justiţiei, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate.

A arătat că drepturile salariale ale reclamanţilor au fost corect stabilite, în concordanţă cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - prin Decizia nr. 32/19.10.2015 şi de Curtea Constituţională a României- prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie 2019, faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate în considerarea celor în continuare arătate.

Argumente relevante

În fapt, reclamanţii au calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Lieşti, aflată în circumscripţia Tribunalului Galaţi.

Reclamantul A. a fost numit în funcţia de judecător prin Decretul Preşedintelui României nr. 837/07.12.2012 publicat în Monitorul Oficial al României nr. 34/11.11.2012, fiind emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 430/C/04.02.2013 privind stabilirea drepturilor salariale cuvenite domnului judecător începând cu data de 11.12.2012, respectiv o indemnizaţie de încadrare brută lunară de 6507 RON, un cuantum al sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase 973 RON şi un cuantum al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii de 975 RON; ordinul a fost modificat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1369/11.04.2013 privind stabilirea drepturilor salariale cuvenite domnului judecător începând cu data de 11.12.2012, respectiv o indemnizaţie de încadrare brută lunară de 6724 RON, un cuantum al sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase 1008 RON şi un cuantum al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii de 943 RON. La data de 10.02.2016 Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 454/C privind stabilirea drepturilor salariale cuvenite domnului judecător începând cu data de 01.01.2016, respectiv o indemnizaţie de încadrare brută lunară de 7581 RON, un cuantum al sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase 1109 RON şi un cuantum al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii de 1037 RON.

Reclamanta B. a fost numită în funcţia de judecător prin Decretul Preşedintelui României nr. 1197/18.12.2013 publicat în Monitorul Oficial al României nr. 818/21.12.2013, fiind emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 416C/05.02.2014 privind stabilirea drepturilor salariale cuvenite doamnei judecător începând cu data de 21.12.2013, respectiv o îndemnizaţie de încadrare brută lunară de 6507 RON, un cuantum al sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase 976 RON şi un cuantum al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii de 975 RON.

Reclamanţii au formulat cerere către Ministerul Justiţiei, transmisă prin serviciul poştal la data de 01.03.2016, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la cadrul procesual, raportat la critica din motivele de recurs vizând modalitatea în care prima instanţă a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Galaţi, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanţă, că dispoziţiile art. 43 alin. (2) şi 44 din Legea nr. 304/2004, coroborate cu dispoziţiile art. art. 10 lit. t) din Hotărârea nr. x de aprobare a Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti nu justifică reţinerea acestei calităţi.

Raportul juridic este născut între reclamanţii judecători în cadrul judecătoriei, pe de o parte, şi Ministerul Justiţiei (emitentul ordinelor de salarizare) şi Tribunalul Galaţi, în calitate de ordonator de credite şi eventual debitor al plăţii drepturilor salariale, potrivit art. 36 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

In acest sens sunt relevante şi considerentele Hotărârii nr. 13/2016 pronunţată în Recurs în interesul legii, prin care s-a apreciat că legitimarea procesuală pasivă revine doar autorităţii publice cu care funcţionarul public se află în raporturi de serviciu, întrucât acesteia îi aparţine prerogativa stabilirii şi acordării drepturilor salariale.

Având în vedere calitatea de ordonator de credite a tribunalului, reclamanţii nu pot justifica chemarea în judecată a curţii de apel în calitate de ordonator secundar, nici ca o garanţie a executării obligaţiei de plată.

Prin urmare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al motivului de recurs ce vizează soluţia dată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Galaţi.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a reţinut, pe baza probatoriului administrat în cauză, respectiv a informaţiilor comunicate de Tribunalul Galaţi (filele x de la dosarul de fond) că nu a fost învestit cu o cerere potrivit art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI a Legii - cadru nr. 284/2010, constatând inadmisibilitatea capătului de cerere privind emiterea, pentru fiecare parte reclamantă, de ordine de încadrare în grila de salarizare conform Legii nr. 284/2010 începând cu data încadrării în funcţiile de judecător, stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare şi acordarea corectă a drepturilor salariale.

Recurenţii - reclamanţi au atacat soluţia instanţei făcând trimitere eronat la procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care judecătorul fondului nu a reţinut împrejurarea că nu a fost efectuată procedura prealabilă, ci a constatat că inadmisibilitatea, ca sancţiune procesuală, reprezintă o cale de respingere a cererii fără a intra în verificarea fondului, în cazul exercitării unui drept într-o modalitate neprevăzută de lege, sau pentru care legea prevede o altă procedură.

Or, în speţă, suntem în prezenta unui litigiu de contencios administrativ, astfel cum este acesta definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, limitele controlului exercitat de instanţă fiind stabilite de art. 8 şi 18 din aceeaşi Lege, în raport cu care s-a pronunţat şi prima instanţă.

De altfel, recurentul - reclamant A., prin notele scrise depuse în data de 23 septembrie 2019, a precizat că a contestat, potrivit procedurii speciale, Ordinul MJ nr. 454/C/10.02.2016 privind stabilirea drepturilor salariale, acţiunea făcând obiectul dosarului nr. x/2016

Pentru aceste considerente Inalta Curte va respinge şi acest motiv de recurs.

In cea ce priveşte recursul formulat asupra fondului cererii de chemare în judecată, reţine Înalta Curte că dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., impun o serie de rigori cu privire la exercitarea căii de atac, în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă o simplă reluare a motivelor cuprinse în acţiunea introductivă de instanţă, astfel că, după redarea în extenso a prevederilor dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a dispoziţiilor art. 1, 2, 3 şi 20 din Legea nr. 285/2010, precum şi ale art. 1, 4 şi 5 din Anexa VI - Capitolul VIII Justiţie, din aceeaşi lege, recurenţii au susţinut că din fluturaşul de salariu nu rezultă corecta aplicare a Legii nr. 284/2010 şi a sporurilor de care beneficiază, solicitând recalcularea salariului, fără a arăta în concret în ce măsură nu au fost aplicate corect dispoziţiile legilor de salarizare.

Instanţa de control judiciar reţine că prin întâmpinările formulate în cauză de pârâţi, atât în faţa primei instanţe, cât şi în recurs, precum şi prin anexele la ordinele individuale de salarizare depuse fond, a fost detaliat modul de calcul a salariului, precum şi sporurile acordate, fiind precizat că începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul Legii nr. 285/2010 şi a Legii cadru nr. 284/2010 s-a realizat reîncadrarea judecătorilor în funcţie, grad şi gradaţie, pe clase de salarizare, fiind prorogată succesiv, prin legile anuale de salarizare, aplicarea coeficienţilor de salarizare prevăzuţi în anexele Legii nr. 284/2010.

Se constată, astfel, că nu a existat niciun temei legal pentru stabilirea cuantumului drepturilor salariale conform legii menţionate, această interpretare fiind susţinută şi de Decizia nr. 32/19.10.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a dispus că "În raport de prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale şi de cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit Legii-cadru de salarizare şi plata efectivă a drepturilor salariale. Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010."

Prin precizările depuse la data de 23 septembrie 2019, recurentul- reclamant A. mai invocat şi existenţa unor diferenţe de salarizare între magistraţi aflaţi în situaţii identice, însă nu s-a efectuat nicio probă în susţinerea acestei afirmaţii, care să poate fi analizată de instanţa de control judiciar.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II - a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii - reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 4128 din 19 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.