Securitate surveillance officer status upheld as evidence of rights suppression; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2016, la data de 19.05.2016, reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A., urmare a verificărilor efectuate în baza cererii formulate de petiţionarul B.., pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3680 din 22 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..

S-a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securităţii.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În baza motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

Recurentul- pârât a arătat că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece elementele de fapt dovedite nu confirmă ipoteza juridică, în condiţiile în care nu s-a reţinut nicio legătură de cauzalitate intre verificările efectuate în calitate de ofiţer investigator şi activitatea petiţionarului B..

In acest context a fost invocată şi excepţia autorităţii de lucru judecat întrucât, a arătat recurentul, aceleaşi fapte au făcut obiectul sesizării C.N.S.A.S. în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, s-a arătat că instanţa de fond nu a putut aprecia că activităţile desfăşurate de către recurentul - pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aşa cum sunt ele definite prin art. 17 pct. 1 al Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice.

Astfel, din dosar rezultă că recurentul - pârât avea calitatea de ofiţer de investigaţii în cadrul Ministerului de Interne - Inspectoratul Judeţean Galaţi - Securitate - Serviciul "F", specializat în efectuarea de verificări la solicitarea unor beneficiar din interiorul ministerului cât şi al altor instituţii externe, iar nu de ofiţer de filaj, iar reţinerea că Serviciul "F" este o structură de sine stătătoare de filaj, nu corespunde realităţii.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a arătată că hotărârea pronunţată reproduce susţinerile intimatului - reclamant şi cuprinde aprecieri de ordin general, ceea ce conduce la concluzia că este nemotivată.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la data de 29 martie 2017 intimatul - reclamant Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului ca vădit nefondat, în raport de prevederile legale în materia dedusă judecăţii şi de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a solicitat respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat ca inadmisibilă, demararea verificărilor efectuându-se la cererea unei persoane fizice care îşi exercită dreptul de acces la propriul dosar.

Pe fondul cererii s-a susţinut că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, prin cererea nr. x/25.07.2013, adresată C.N.S.A.S. de către petiţionarul B.., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată în recurs de recurentul- pârât, acesta a susţinut că pentru aceleaşi fapte/cotă C.N.A.S., s-a constituit dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs pornind de la dispoziţiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd că "persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului".

Aşadar, legea reglementează dreptul titularului sesizării de a avea acces la propriul dosar de urmărit şi de a identifica persoanele care au contribuit la instrumentarea dosarelor, constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securiţăţii făcându-se prin hotărâre judecătorească, pe baza probelor administrate în fiecare caz în parte cu privire la contribuţia avută la instrumentarea dosarelor.

In ceea ce priveşte dosarul nr. x/2015 se constată că este vorba despre un alt pârât, respectiv, C., nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi, a părţilor, cauzei şi obiectului, prevăzută de art. 431 din C. proc. civ. pentru a se putea reţine autoritatea de lucru judecat.

In ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârea atacată este amplu motivată, răspunzând chestiunilor de fapt şi de drept care au fost supuse judecăţii în faţa sa, cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege şi a naturii înscrisurilor menţionate în cuprinsul notei de constatare nr. x/17.11.2014 din perspectiva art. 2 alin. (1) pct. c) din legea nr. 554/2004.

Totodată, critica recurentului sub aspectul aprecierilor de ordin general a sentinţei este pur formală, nefiind susţinută.

Prin urmare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului formulat de pârât, în privinţa criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, este lucrător al Securităţii orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Motivul pentru care prima instanţă a admis acţiunea a fost acela că, potrivit Adresei I.J. Galaţi - Securitate, Serviciul F, către Serviciul II/A din 07.05.1988, dactilografiată, semnată olograf de către lt. Maj. A., (aspect necontestat de recurent) şi aprobată de D., s-a urmărit şi s-au obţinut date referitoare la anturajul, preocupările şi viaţa de zi cu zi a celui urmărit, ceea ce reprezintă în mod evident o imixtiune în viaţa privată a acestuia.

Această concluzie denotă interpretarea corectă a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2004, care instituie două condiţii cumulative: să fie vorba despre un ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate şi să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.

Recurentul se apără invocând atribuţiile de serviciu, însă, deşi exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale poate fi restrâns pentru protejarea unui interes legitim public, cum ar fi apărarea securităţii naţionale, o asemenea ingerinţă este admisibilă numai dacă este necesară într-o societate democratică şi proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii înseşi.

În speţă, însă, activitatea intimatului - pârât nu s-a încadrat în limitele expuse mai sus, pentru că a vizat o persoană supravegheată informativ pentru comentarii necorespunzătoare la adresa orânduirii sociale şi avându-se în vedere legătura de rudenie cu mama, autoare de înscrisuri cu un conţinut necorespunzător şi cu un unchi din Spania, la care şi-a manifestat dorinţa de a pleca, aspecte care nu reprezintă împrejurări rezonabile care să confere legitimitate ingerinţei în viaţa privată şi în libertatea de exprimare.

Totodată, criticile privind distincţia dintre noţiunile de "ofiţer de investigaţii" şi "ofiţer de filaj", nu prezintă relevanţă din perspectiva condiţiilor prevăzute de textul de lege mai sus arătat, importantă fiind ingerinţa în viaţa privată, principiu consacrat la acea dată în art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II - a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 3680 din 22 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.