Loss of litigation interest after abrogation of contested energy operator registration requirements

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 10.01.2019 şi înregistrată sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), suspendarea executării Ordinului preşedintelui ANAF nr. 3236/28.12.2018 până la data soluţionării definitive a acţiunii în anulare a acestui ordin.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 16 din 11 februarie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea şi s-a constatat suspendată de drept executarea efectelor Ordinului nr. 3236 din 28.12.2018, emis de Preşedintele ANAF.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 6 din 11 februarie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea primei instanţe este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept.

În prealabil, a fost invocată excepţia lipsei de interes a acţiunii în considerarea faptului că în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat OPANAF nr. 508 privind modificarea Anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, astfel că interesul în susţinerea acţiunii nu mai este actual.

Pe fondul cererii de suspendare, recurenta- pârâtă a susţinut că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 14 alin. (5) din Legea 554/2004, neobservând că ordinele nr. 1960/2018 şi 3236/2018 au un conţinut distinct, fiind modificate condiţiile de înregistrare a operatorilor economici.

De asemenea, s-a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală în ceea ce priveşte obligarea ANAF la plata cheltuielilor de judecată.

S-a solicitat, în principal, admiterea excepţiei lipsei de interes invocate, iar în subsidiar admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii formulate ca neîntemeiată.

Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., va analiza cu prioritate existenţa interesului în exercitarea recursului, luând în considerare aspectele invocate de recurenta- pârâtă în motivarea căii de atac.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze, inclusiv în căile de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

In fapt, intimata - reclamantă a solicitat suspendarea Ordinului nr. 3236 din 27 decembrie 2018 emis de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin care a fost aprobată Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

Procedura reglementată în Anexa 1 pct. 6.1 lit. (d)-(g) din ordin, prevede că, în vederea înregistrării operatorilor economici, se impune obligativitatea deţinerii de spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate sau folosinţă - contract de locaţiune, contract de comodat sau cu orice titlu legal, dotate cu rezervoare verificate metrologic, cu sisteme de gestiune a stocurilor şi sistem de supraveghere video a rezervoarelor, a zonelor de descărcare/încărcare şi a plăcuţelor de înmatriculare a mijloacelor de transport care asigură aprovizionarea.

Aşa cum a arătat recurenta- pârâtă, în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Preşedintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispoziţiile care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziţie criticată de reclamantă în prezenta cauză.

În condiţiile în care autoritatea emitentă, printr-un act ulterior, de aceeaşi forţă juridică, a abrogat dispoziţiile privind obligativitatea deţinerii spaţiilor de depozitare, în sensul dorit de reclamantă prin acţiunea formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu justifică un interes în promovarea căii de atac a recursului, modificarea intervenind anterior declarării acesteia.

Sancţiunea lipsei interesului este în cauza de faţă aceea a respingerii cererii de recurs, întrucât atât la momentul sesizării instanţei de fond, cât şi la data pronunţării sentinţei atacate - care, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a fost executorie de drept, deci a produs deja efectul de suspendare a executării ordinului contestat- Ordinul nr. 3236/2018 era în vigoare în forma criticată de intimata- reclamantă, fiind îndeplinite toate condiţiile de exercitare a acţiunii civile.

În schimb, în circumstanţele descrise mai sus, soluţionarea pe fond a căii de atac şi eventuala reformare a sentinţei în sensul respingerii cererii de suspendare a executării - ca lipsită de interes, ca lipsită de obiect ori ca nefondată, în raport cu criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurenta - pârâtă, de vreme ce ea însăşi, în calitate de autoritate emitentă, a dispus abrogarea normei administrative contestate.

Cu privire la cheltuielile de judecată, deşi criticate prin motivele de recurs, Înalta Curte reţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat în sensul invocat de recurenta- pârâtă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, cu majoritate, va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 16 din 11 februarie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.