Mootness of appeal against refusal to suspend administrative act after first-instance resolution

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 05.04.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat in judecata pe parata Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând suspendarea executării actului administrativ unilateral reprezentat de Decizia nr. 312/02.03.2018 emisă de către ASF prin care m fost sancţionată cu avertisment.

Prin Decizia nr. 312/02.03.2018 s-a constatat că dna. A., în calitate de Şef Departament Back Office Securities, Trezorerie şi Plăţi - Direcţia Back Office Tranzacţii în cadrul B. S.A., în perioada 25.03.2014 - 11.09.2017 (ca dată a controlului), nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile şi obligaţiile aferente funcţiei deţinute, respectiv, la momentul realizării tranzacţiei prin intermediul aplicaţiei de tranzacţionare, B. S.A. nu furnizează clienţilor informaţii exacte, adecvate cu privire la costuri (comisionul per tranzacţie - pentru aplicaţia B.), contrar prevederilor art. 119 alin. (1) lit. a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 26 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare; în timpul şedinţei de tranzacţionare, aplicaţia de tranzacţionare calculează un comision diferit faţă de cel stabilit conform contractului de prestări servicii de investiţii financiare (comisioanele din contract fiind aplicate la procesarea tranzacţiilor în aplicaţia de back office).

S-a reţinut că fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 272 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

In drept cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din acelaşi act normativ.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4848 din 23 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară cu sediul în Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, formulând critici subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează următoarele aspecte:

- sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat fiind generat de împrejurarea că recurenta a fost numită în funcţie în anul 2014 astfel că nu putea fi responsabilă pentru implementarea aplicaţiei B. in iunie 2010;

- actul administrativ a cărui suspendare se solicită nu indică fapta contravenţională concretă imputată, vinovăţia faţă de modul necorespunzător de funcţionare a aplicaţiei B., precum şi pericolul social creat de recurentă prin presupusa faptă săvârşită;

- din perspectiva pagubei iminente, condiţie cumulativă a suspendării actului administrativ, s-a arătat că recurenta nu poate, dată fiind sancţiunea aplicată şi regulamentele BNR, să acceadă la o funcţie de conducere în vreo instituţie financiară.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar, în rejudecare, admiterea cererii se suspendare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărările intimatei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea cererii de recurs, ca vădit netemeinică şi nelegală şi menţinerea actelor administrative individuale emise controlului de legalitate.

A invocat nulitatea recursului în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., apreciind că motivele invocate vizează fondul cauzei şi nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind inadmisibile într-o cerere de recurs care are ca obiect suspendarea executării unui act administrativ.

În raport cu dispoziţiile art. 492 din C. proc. civ., intimata a solicitat să se constate decăderea recurentei din dreptul de a depune probe în faza recursului, nefiind vorba despre înscrisuri noi, ci de înscrisuri care erau cunoscute de recurentă şi la momentul soluţionării fondului.

In ceea ce priveşte recursul formulat, a solicitat respingerea acestuia, condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nefiind îndeplinite.

5. Răspunsul la întâmpinare.

Recurenta - reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii, motivele de recurs vizând aplicarea greşită, de către prima instanţă, a dispoziţiilor art. 119 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.

A solicitat încuviinţarea probelor depuse odată cu cererea de recurs, neoperând sancţiunea decăderii.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

În temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate chestiunea de drept a subzistenţei interesului în promovarea căii de atac, în raport cu aspectele puse în discuţia părţilor şi consemnate în practicaua prezentei decizii.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul cererii îl constituie suspendarea executării Deciziei nr. 312/02.03.2018, emisă de către ASF, prin a fost aplicată reclamantei sancţiunea avertismentului.

Aşa cum rezultă din extrasul de pe portalul instanţelor de judecată depus la dosar, prin sentinţa civilă nr. 2079, pronunţată la data de 25.06.2019 în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia nr. 312/02.03.2018 .

Or, conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat la data de 25 iunie 2019, admiţând acţiunea în anulare formulată de reclamantă, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efecte.

Deşi apărătorul recurentei reclamante a invocat imposibilitatea formulării unei noi cereri de suspendare, motivat de faptul că in situaţia respingerii cererii ar lipsi elementul de noutate, instanţa aminteşte că art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu priveşte situaţia formulării unei cereri de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, ulterior respingerii cererii iniţiale, însă după sesizarea instanţei cu acţiunea în anularea actului administrativ. In acest sens trebuie menţionată distincţia de regim juridic dintre cele două forme de suspendare a executării reglementate de legea contenciosului administrativ, respectiv suspendarea dispusă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, care durează până la soluţionarea fondului cauzei în primă instanţă [art. 14 alin. (1)] şi suspendarea dispusă în temeiul art. 15, care durează până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Împrejurarea că voinţa legiuitorului a fost aceea de a permite formularea unei cereri întemeiate pe art. 15, chiar în condiţiile în care există o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus suspendarea executării în temeiul art. 14, rezultă din însuşi modul de redactare al alin. (4) al articolului 15:

"În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".

În cauza de faţă, cererea de suspendare a fost respinsă de Curtea de apel, astfel că la momentul ulterior al pronunţării soluţiei în primă instanţă asupra acţiunii în anularea actului administrativ în discuţie nu era întrunită ipoteza normei cuprinse în art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia în cazul admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării dispuse în condiţiile art. 14 se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În acest context, Înalta Curte constată că folosul practic pe care partea îl urmăreşte prin exercitarea căii de atac, nu mai este actual.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 4848 din 23 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.