Green certificate cancellation: civil delictual liability vs. administrative jurisdiction where no administrative act is challenged

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 30.10.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Energiei şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei - A.N.R.E., obligarea pârâţilor la compensarea certificatelor verzi obţinute de către reclamantă şi anulate pentru netranzacţionare în termenul legal, în număr de 2712 CV, la valoarea preţului minim de tranzacţionare, respectiv suma de 355.501,70 RON, fie din fondul colectat de Administraţia fondului de Mediu pentru nerespectarea cotei anulate de achiziţie a certificatelor verzi, fie de la bugetul de stat, fie din bugetul altor instituţii responsabile.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâţilor la returnarea certificatelor verzi obţinute de către reclamantă şi anulate pentru netranzacţionare în termenul legal, în număr de 2712 CV; modificarea legislaţiei aplicabile în sensul că sistemul de valorificare al certificatelor verzi să fie unul echilibrat şi efectiv, astfel încât oferta de certificate verzi să corespundă cu cererea, stabilirea unei regularizări a cotei de achiziţie a certificatelor verzi pentru anul 2017 şi a cotei pentru anul 2018 la un nivel care să asigure valorificarea efectivă a tuturor certificatelor verzi emise la cel puţin preţul minim reglementat; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 24 din data de 15 ianuarie 2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal cauza privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Energiei şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că raportul dintre părţi este unul de drept public, care vizează activitatea unei instituţii publice, respectiv pârâta A.N.R.E., astfel încât instanţa competentă pentru judecarea acţiunii este Curtea de Apel Bucureşti, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 108 din data de 10 aprilie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi funcţionale, a declinat către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă judecarea cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Energiei şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ si fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a observat că litigiul cu care este învestită nu este un litigiu de contencios administrativ, acesta neprivind legalitatea unui act administrativ, ci este un litigiu pur civil, care are ca obiect răspunderea delictuală a pârâţilor.

Curtea nu a împărtăşit opinia reclamantei, în sensul că natura litigiului de contencios administrativ este impusă de formularea de către parte a unei plângeri prealabile, întrucât prin simpla formulare a unei cereri nu se poate schimba natura unui raport de drept material, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a indicat un act a cărui anulare să o solicite, iar petitele cu care a fost învestită instanţa sunt de obligare a pârâtelor la compensarea certificatelor verzi, respectiv de obligare a acestora la returnarea certificatelor obţinute de reclamantă.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Din expunerea obiectului acţiunii de la punctul 1. al prezentei hotărâri se constată că prin demersul judiciar iniţiat reclamanta tinde să obţină, prin compensare, contravaloarea unui număr de certificate verzi anulate pentru netranzacţionare în termenul legal, iar în subsidiar returnarea acestor certificate şi modificarea cadrului legislativ în materie.

Pretenţia principală a fost cuantificată la suma de 355.501,70 RON, pe care reclamanta o solicită a-i fi achitată din bugetul de stat sau din bugetul altor instituţii responsabile, iar acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 220/2008, O.U.G. nr. 57/2013, O.U.G. nr. 35/2014, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2067/2013, H.G. nr. 1104/2014, H.G. nr. 994/2013, Ordinul A.N.R.E. nr. 60/2015, Ordinul A.N.R.E. nr. 144/2014, Ordinul A.N.R.E. nr. 9/2015, Directiva nr. 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, Directiva C(2011)4938 a Comisiei Europene.

În acest context, Înalta Curte constată că reclamanta nu solicită anularea unui act administrativ tipic şi nici nu deduce judecăţii un act administrativ asimilat, pentru a putea fi atrasă competenţa instanţei de contencios administrativ reglementată de dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

De asemenea, chemarea în judecată în calitate de pârâte a unor autorităţi publice implicate în mecanismul asociat pieţei certificatelor verzi sau formularea unei pretinse plângeri prealabile nu reprezintă elemente suficiente pentru calificarea acţiunii drept una în contencios administrativ, câtă vreme pretenţiile reclamantei sunt întemeiate pe instituţia răspunderii civile delictuale şi sunt formulate în scopul reparării prejudiciului produs.

Având în vedere cuantumul pretenţiilor reclamantei şi faptul că aceasta nu contestă un act administrativ tipic sau asimilat emis de instituţiile pârâte în cadrul exercitării atribuţiilor legale, Înalta Curte va determina instanţa competentă prin raportare la dispoziţiile art. 95 alin. (1), coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. h) şi k) C. proc. civ. şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Energiei şi Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2019.